Travian pe paine 17

17Confederația noastră devenise precum un organism viu. Simțeam că aparțin lui, că fac parte din răsuflarea lui, că îi întrețin vitalitatea și contez pentru toți din jur. De ce nu aș recunoaște: îmi plăcea. Scutierii mei începuseră să iasă unul câte unul pe bandă rulantă din cazarmă, instruiți și disciplinați. Pe unii îI trimiteam imediat să apere vreun sat, unde se cerea. Cu puțin noroc, alții aveau să mai îmbătrânească și să crescă în grad, să capete putere. La grajd câțiva cai, primi druizi așteptau și ei ordinul de a pleca în misiuni urgente. Mircionius avea grijă să ne antreneze să ne sincronizăm în apărarea satelor. Eliții nu glumeau deloc. Le stăteam în coastă și nu doreau să ne vadă crescând acolo. Protoss rămăsese să coorodneze eventualele acțiuni ofensive. În fiecare seară la ora zece întruneam comandamentul.
-Trebuie să facem un forum intern, unde oamenii să găsească informații, să se cunoască.
-Așa este, Mircionius, cine se pricepe?
-O să mă ocup eu, am mai făcut forum pe server normal, doar să îmi dași idei de topicuri, zice Protoss.
-Cum rămâne cu sitterii?
-Vom pune doar siteri din alianță. Ne-a ajuns un spion.Cu siteri, conturile vor crește, e mai bine în pattru sau șase ochi pe cont decât cu doi. Apoi siterii pot fi un lucru bun antispionaj. Daca Gaul ar fi avut măcar un siter loial nouă, nu ar fi îndrăznit să facă ce a făcut.
A doua zi, dau mesaj în alinață:
„Fraților, după cum știți, spionul Elite la noi a fost chiar Gaul. Fără supărare, ca să ne știm în siguranță și să nu mai avem surprize,este absolut obligatoriu să vă puneți siter. Un siter este însă util pentru a vă supraveghia contul când nu puteți intra, sunteți la școală sau la serviciu. Vă ajută să vă dezvoltați. Vă poate feri resursele sau trupele în caz de atac. Un siter bun este comoară. Dar am o mare rugăminte: siterul trebuie să fie dar din această alianță. Vă descurcați fără sitter? Nu contează. Vă puneți unul și îl rugați să nu se imlice decât când îl rugați voi. Cum îl găsiți? Este deschis pe forum un topic –caut/mă ofer sitter. ”
Mesajele nu mai conteneau.
Am nevoie de sitter de la 8 la 14 și nu găsesc, nu vrei să întrebi tu?
Nu găsesc siter.
Unde este forumul?
Nu am nevoie de siter, ce fac?
Siterul pe care l-am găsit nu știe să joace cu barbarii, a atacat și am pierdut armata. Vreau alt siter.
Vreau un siter de noapte.
Și uite așa, în loc să îmi simplific munca, ea devenise o corvoadă. În loc să scap de grija spionilor începusem să bănuiesc jumătate din alianță că este spion. Mircionius îmi spune:
-Nu te mai consuma! Lasă-i să își bată singuri capul. Prea i-ai învățat cu dădăceala. Tu ești unul singur, nu poți să ai gruja a 59! Dăm un MM și spunem clar: cine va fi controlat pe cont, găsit fără siter sau mai rău, are bulină galbenă și siterul nu a intrat pe cont, va fi dat afara.Fii mai dur cu ei. E joc de război? Trebuie să îi învățăm să se poarte ca într-o cazarmă.
-Ai derptate și tu. Uite cum voi face ca să terminăm mai repede. Copiii ăștia par că nu se vor mai descurca nicicând. Prima jumătate va fi sitter la cea de a doua jumătate. Și invers. În acest fel cei buni îi vor ajuta pe cei din urmă, cei mai puțin pricepuți vor învăța de la cei bătrâni.
-Și cum rasele cum facem?
-Ce am spus va rezolva și asta. E bine ca dacii să se proceapă puțin și la jocul barbarilor, și invers. Un jucător bun trebuie să aibe idee despre cum joacă alte rase. Așa va deveni mai eficient.
-Ești genial, Babettule!
-Mircionius, nu sunt băiat, cum e scris la profil. Suntem o echipă deja și e bine să fiu far-play cu tine. Deci nu sunt un el , sunt e ea. Lui Protoss lasă-mă să îi spun tot eu, așa e corect, nu vreau să creadă că mă feresc de el.Ok?
-Ok.Mi-am imaginat eu.
-Bine că nu te deranjează să ai o ea șef!
-Nu, sunt încântat chiar. La serviciu am o șefă și treaba merge bine. Cel puțin nu sunt înjurat și nu țipă la mine.
-Ce lucrezi?
-La o tipografie.
-Căsătorit?
-Da, soție și copil de 6 luni.
-Dar ești destul de activ, joci bine, cum le împaci pe toate?
-La tipografie lucrez mult în ture de noapte. Mașinile fac totul, eu doar supraveghiez, dar trebuie să stau treaz. Travianul mă ajută să nu adorm. Acasă dorm cât e soția acasă. În rest stau ce bebeul și cu calculatorul deschis. Mai arunc un ochi acolo. Chiar este ok.
-Și soția?
-Soția nu zice nimic. Dar i-am făcut și ei cont.
-Ce cont? E la noi?
-Nu, am reușit să intru cu el într-un wing Force. Stau cuminte acolo.
-E bine așa.Fii atent, ca spion, să nu fii prins, trimite totdeauna defens și fakes când cere nixon, nu trimite niciodata întăriri la tine de pe contul acela, lasă-i să te verifice ori de câte ori au chef.
-Exact așa am făcut. Poate ajung să mă infiltrez și la conducere, cumn a făcut Gaul.
-Da. Ai grija la mesaje si rapoarte.
-Nu e nevoie. Din moment ce tot eu intru acolo, nu am la ce da mesaje. Până acum citeasc doar mesajele date de ei. Nixon dă circulare, face instrucție, nimic de spionat. Ce e la ei, e și la noi, organizare de început.
-Știu.
-De unde știi?
-Am avut și eu Druidra cont spion la ei.
-Și acum cum a ajuns la noi?
-A fost banat, cei din Force l-au exclus dar apoi am reușit să îl debanez și l-am cedat unui noob, un puști care mi-a fost pacient.
-Aha! E bine, e bine dacă știi cine e proprietarul li oricum, mai bine preiei un cont mic decât să iei totul de la 0.
-Putem da niște raiduri pe contul tău spion, ca să îi facem cover mai bun. Vedem și de cât defens sunt în stare ai lui nixon să strângă.
- Mesajele care mă intereseaza în mod deosebit sunt cele în care se cere defens. Ca să evitam ambuscadele. Eliții au atacat în ei tare zille astea. Cu Knights au fost doar atacuri de farmare, dar eliții au scos deja catsapultele și s-au apucat de demolat sate din Force. Unii nici nu au apucat să facă coloniștii și cei din Elite le discrug vilele. Joacă murdar.
- Cred ca Elite vor câștiga din nou, ăștia își vând și mama și tata și orice onoare pentru a câștiga iar.Tineti minte: în caz că ești descoperit, vei primi instant defensivă și un loc în confederație.
-Sper să fiu un James Bond pe cinste.
-Cum se numește contul?
-Dulcineea.
Îmi plăcea să iau harta și să o studiez. Să văd cine unde s-a mai extins, ce alianțe s-au mai ivit, care unde migrează și ce teritorii se mai revendică. Ca la geografie, odinioară, ca la lecțiile de istorie, pentru mine harta travianului era vie. Acolo, sub ochii mei, se nășteau popoare. Imperii. Imeriul Elite, imperiul Force și iată, încet, încet, se înăța steaua unui nou imperiu ce își revendica teritorii și drepturi. Eram noi, de sub sceptrul lui Ahille, neamul knights-ilor! La granițe, exact ca de la facerea lumii, erau mereu mici conflicte. În sud ne luptam Eliții, la est cu cei din Force. În nord era un ținut al nimănui înghețat și arid, unde ne puteam încă extinde, loc bun, cu oaze, unde cei singuratici putau să își aleagă loc bun pentru crescut hammere iar la vest de noi erau tundre populate de triburi încă ale nimănui. Ferme, jucători rătăciți. Nord vestul încă nu își descoperise un lider iar fără el era lipsit de apărare și fără putere. Elite păreau cei mai dezavantajați, pentru că, rămânând undeva spre centrul hărții erau înconjurați din toate patru zările de dușmani. Asta părea să le placă totuși. Erau jucători experimentați, luptători de marcă,lupi bătrâni, le plăcea acțiunea. Primele două runde ale speedului ei le câștigaseră detașat, auzisem. Nu prea aveam idee în ce constă finalul de joc. Dar Ahille și Beryy ajunseseră împreună foarte aproape de victorie, ei și o mână de prieteni cu un server înainte. Mergeau pe un drum oarecum cunoscut. Aveam încredere. Iar în travian încrederea e kerosen. Chiar dacă pentru mine, atunci, erau mari necunoscute în ecuație. Ce anume avea să decidă succesul sau esecul nostru? Este o alianta doar o suma matematica a jucătorilor ei ei? În mod cert, nu. Auzisem că fost multe aliante top 1 ca populație care nu au avut nici măcar un WW propriu. Atunci cine câștigă și de ce? O fi doar meritul curajoșilor, mereu pe linia întâi de front? Este poate meritul celor cu nervii tari care stau tăcuți precum niște mari incubatoare de soldați și 5 luni din an au grija să genereze un hammer pe cinste? Cu care să demoleze minunile altora? Este meritul celor altruiști, defenderii, din care făceam și eu parte, care mereu fac, trimit și desigur, pierd trupe pentru ca alții să aibă medaliie de cei mai buni apărători? Este meritul celor disciplinați care nu fac performanțe personale prea insemnate dar care trimit ori de câte ori se cere fake și croop, asigurând din umbră succesul unei acțiuni în care alte personaje se încununează de glorie? Este meritul liderilor care știu să coordoneze echipa, să o motiveze și să facă o politcă bună? Mereu mă întrebam ce va urma, cum va fi jocul. Probabil toate erau importante și aveau partea lor într-o victorie finală. Sau poate este doar o chestiune de noroc? Nu îmi rămânea decât să am încredere în noii mei prieteni pe care parcă îi știam dintotdeauna.