Travian pe paine 19

19 Până la destinație, în mașină, am rămas cu toții tăcuți. Cu Oana în spate, Leon nu voia să ne certăm. Dar în camera de la pensiune a răbufnit.
-Tu chiar ții cu tot dinadinsul să te dai în spectacol? Nu am avut un aparat de filmat la mine să vezi ce bine îți ședea întinzându-te la gâtul vlăjganilor ălora tineri. Ești penibilă.
- De ce penibilă? Suntem oameni. De diferite vârste, sexe, profesii. Cine spune că nu avem voie să interacționăm? Poatre ești gelos? Am venit aici să ne certăm? Uite, acolo erau doar 3 jucători, unul dintre ei venise cu familia să ne întâlnim. Soția lui Larysa îi respectă hobby-ul, chiar îl susține, a venit și ea acolo, să mă cunoască, tu nu poți face la fel?
-Larysa e un el? E travestit? De ce și-a luat nume de fată?
-Hmmmm… nu ai să înțelegi niciodată. De fapt nici nu vrei să înțelegi.

***
Târziu în noapte mă trezește un fel de presentiment. Poate era discuția cu Leon. Poate eram prea obosită cu drumul. Poate emoțiile întâlnirii cu băcăuanii. Merg la baie. Beau apă, mănânc câteva stiksuri. Iar beau apă. Somnul nu vine. Aprind iarași veioza, deschid laptopul. Leon mormăie ceva și se întoarce cu spatele la mine, cu pătura peste cap. Intru la mine, atacuri în derulare pe cela două sate suport proaspăt ridicate. Toate resursele furate. Intru la Protoss. Atacuri în derulare. Atacatorul îi omorâse tot ce găsise armată în sat iar acum soldații cărau care cât putea duce din resurse. Același atacator: Teutonic Knight. De unde apăruse? La 20 de minute depărtare, avea trei sate, din care unul era chiar un crooper cucerit de la unul dintre ai noștri. Gândește Babettu, gândește repede. E ora 2 de noapte. Mircionius doarme. Ahille doarme. Nu sunt prea mulți online la ora asta. Nu ai de unde sa strângi defens, al tău, dacă îl retragi de pe unde e trimis e oricum puțin, va veni pe rând și tot pe rând va fi omorât. TK avea armată, nu se juca. 5 sate, două în zona veche, 3 răsărite nici nu aveam habar când în coasta mea și a lui Protoss. O văd pe insomniaca de Tazi pe messenger.
-Fată. Am intrat în bucluc.
-Aoleu! Ce bucluc?
-Am un jucător din Force. Nu știu când și-a făcut 3 sate deja și armată cât nu vrei să știi. Și eu și Protoss suntem sub asediu. Ne-a lăsat feciori. Din ce pradă de pe satele noastre, își face armată din ce în ce mai mare. Mor! Pot să îmi dau delete cu un așa jucător la câteva parcele. Ai idee cine este? Teutonic Knights.
-Nu. Nu am habar. Dar o să îmi întind antenele.
-Și acum ce să fac oare?
-Pe mine mă întrebi? Tu ești șefa. Am ceva scutieri, trimit?
-În nici un caz, nu trimite, vor muri.
- Hai că îmi sunt treziți copiii, am de făcut laptele, scuze. Cred că cel mai bine știe Sylvia, poate e online.
-Cine este Sylvia?
-Knights! S-au lipit de noi acum, dar asta e unsă cu toate alifiile roxului. Știe și toaca-n cer.
Îi scriu Sylviei. Roman. Puține speranțe aveam să primesc un răspuns. Roamnii nu sunt păsări de noapte, cum sunt barbarii. Da, știe cine este Teutonic Knights. A fondat împreună cu Emil, Șmenaru, Cont cu Bere și alții, Elite. După un sezon nixon s-a desprins din elite și a fondat Force. TK, Tina și Gion, soț și soție în real life, l-au urmat pe nixon.

Găndește Babettu. Gândește. TK devenise o fiară cu șapte capete, un uriaș gata să mă strivească sub talpă ca pe nimic. Starea de panică, o adiere blândă la început, urma să se transforme cât de curând într-un uragan. Ce să fac? Gândește repede, Babettu. Îmi aduc aminte de lecția despre inamici a lui nixon.
”Prima dată vreau să vă spun cine este inamicul și ce vrea el. Inamicul camarazi, este studentul, secretara, elevul, juristul sau taximetristul pe care îl vezi zi de zi. Dacă te uiți atent în oglindă dimineața, s-ar putea să se strâmbe de acolo la tine, ciufulit și cu cacamiți la ochi. Da camarade. Inamicul arată exact ca tine. Așa că nu-l disprețui și nu-l subestima. Fără el ne-am da toți delete de plictiseală”. Inamicul, iată, era la câteva pătrate de mine. Mă ataca din ceas în ceas. Cu armată câta frunză și iarbă. Apără-te Babettu! Fă ceva! Cu ce? La ora aceea cuvântul era singura mea armă. Pierd sau câștig totul cu el. Nu aveam de ales. Blufam. Ca la pocker. Cine o fi pe cont? El? Ea?
-Man, îi scriu eu, cu tupeu, încercând să cred și eu în ceea ce scriu, credeam că jucătorii consacrați de pe hartă se respectă, chiar daca fac parte din alianțe rivale.
-Scuze, ne cunoaștem de undeva?
-Nu, dar exista un cod al onoarei în travian, ori nu ești dintre cavalerii travianului?
-Spune exact ce dorești.
-Bun. Pe direct: îmi ataci contul meu și al lui Protoss. E adevărat că noi suntem în Knights și tu în Force. Te admir ca jucător, te respect, dar am avut impresia că și tu ne respecți. Nu te-am atacat pentru că am respectat acel cod de onoare. Acum tu ne tratrezi ca pe niște ferme? Ferme sunt destule. Eu nu jefuiesc, nu te atac, te las în pace, deci am crezut că va fi ceva reciproc. Când colo în miez de noapte tu ataci liderii unei alianțe? Este declarație de război, nu cred că asta vrei. Și apoi, tu ai venit și te-ai așezat între noi. Ai venit nepoftit.
-De unde mă cunoști?
-Crede-mă, te cunosc de pe primul rox și te respect ca jucător. Cu cine am onoarea, Tina sau Gion?
-Tina. Dar cu ce nickuri ai mai jucat? Nu am mai auzit de tine.
-Cu aceleași. Și eu, și Protoss. Suntem veterani. Jucători de top 100 oriunde.
-Așa, și în ce alianțe ați mai jucat de nu s-a auzit de voi?
-Jucăm de ani de zile pe servere normale și pe rox de la începuturile lui. Am fost în Knights mereu.
-Până acum Knights a fost o alianță minusculă.
-A fost, dar nu mai este. Ocupăm aproape o treime din cadran. Nu ne mai puteți ignora, nici voi, nici eliții.
-Dă-mi ID-ul de messenger să stăm de vorbă.
Îi dau ID-ul apoi îmi pare rău. Așa va ști dacă sunt sau nu online, va ști când să mă atace. Ori, e semn de bune intenții și că nu am nimic de ascuns, că vreau un joc cinstit. O singură variantă din cele două era câștigătoare. Eu, aveam la avatar poza lui Andre Rieu. Ea, avea poza ei. O femeie frumoasă, cu ochi de un albastru ireal. Oarecum m-am mai liniștit. Femeile sunt sentimentale, deschise la negocieri, cu ele poți să faci un târg.
- Bună, Babettu, merge treaba?
- Bună,Tina, bine, mege
- Ok, voi chiar credeți că veți lua măcar un WW? Cu Elite și cu noi în coastă? Am auzit că ați cooptat toate rămășițele din BRAD
- De ce nu?
- Ăia își dau delete, părăsesc alianțele
-Nu e adevărat. Nu ai auzit că Geo, liderul lor, faceWW ?
-Nu, unde ?
-Pe S1 parcă, si nu mai au timp de rox. Mulți l-au urmat acolo, alții au vrut să continue aici și nu s-au alăturat nouă.
-Tot dușmani ne erau și ei. De ce nu încercați să veniți cu noi?
-Nu joc de capul meu. Adică ai vrea să vin eu și Protoss, sau să luăm cu noi toată alianța în Force ?
- Ei, lasă, că nici eu nu joc singură. Dar vorbesc cu nixon și se rezolvă.
- De ce să venim cu voi?? De ce nu ai veni tu la noi ? cu experiența ta ne-ai fi de mare folos.
-Nu părăsesc eu Force. Tu faci cum vrei.
- Am auzit că la voi e mai strictă ordinea si disciplina, mie imi place asa, mai boem totul
- suntem super uniti
- Uniți???
- asta e regula daca vrei sa intri la noi.. atit
-Dar fiecare ati luat-o in alta directie vad. Tu ești destul de departe de restul alor tăi, nu crezi că prea te-ai aventurat?
-Ca pozitie? Pe harta?
-Exact. Da, unde daca nu pe harta? Sunteți împrăștiați. Unde e unitatea voastra?
- Aaa.. se va face o reorganizare a aliantelelor
-Oricum v-ați organiza, contul tău tot deprte de orice Force rămâne
- Dar pentru mine e mai bine asa.. ca sunt la 40 pătrate de ei, nu pot veni la fermele mele
-Da, și asta e un avantaj, apropo de ferme cred că eu și Protoss nu avem statut de fermă,ai avut noroc că nu eram nici unul online. Ia zi-mi, duci o politica de menajare, de regenerare sau razi tot?
- Rad tot, tot, asta e !
-Și când nu mai ai ce rade ce faci?
-Deja am și dat cu catașuri, vin alții, sunt o grămadă care fac conturi pentru gold.
- Te intreb așa, ca eu oricum nu farmez nimic, din asta nu sunt la concurență cu tine, dar pe alte servere am menajat din ferme și am căzut mereu la pace.
-Doar nu vrei să joc sim city, sunt barbar. Dacă nu am ferme mor în picioare. Te înteleg, ca dac.. nu prea iei resurse la început, crești mai greu și sate și armată.
-La daci sunt echilibrate resursele, prefer să mi le dezvolt pe ale mele, chiar nu mă plâng.
-Da, mă refeream că nu prea poți fura.
-Pot și fura dacă îmi pun mintea. Dar nu ader la stilul ăsta, nu mi se potrivește. Asa este, la inceput e un mic impas în asta dar riscul e mai mic. Joc dac dintotdeauna și am invatat sa profit de avantaje. am vazut ca ti-ai extins repede satele în zonă? Cum faci?
-Gold, farmare intensivă și case de cultură, petreceri zi și noapte. Cresc un nou sat la două zile. Deja am două armate. Deci cum rămâne ? veniți sau nu în Force ?
-Uite, e destul de târziu în noapte și nu pot lua nici o hotărâre. Îți las toate fermele din preajmă să le farmezi. Nu te atacăm, nu ne ataci. Batem palma ?
-Încă ceva. În caz de ceva, mă pot baza pe defensiva voastră ?
-Doar dacă ești atacată de Elite sau alții.
-Logic.
-Bine. Batem palma.
Am închis laptopul. Radiam de bucurie. Reușisem să închei primul meu tratat de pace cu un jucător de care toți îi știau de frică.

***