Travian pe paine 20

20În biserica din Predeal cam frig. Tatăl se ocupă de invitați. Mămica are grijă de copil. Să fie apa caldă. Să închidem ușile. Să fie radiatorul în priză. Nu fotografiați cu blitz ! retina bebelușului e fragedă și poate să fie afectată. Nu vorbiți prea tare. Părinte ai grijă la urechile copilului când o bagi în cristelniță. Nașa emoționată, la costum de firmă, să dea bine ca amintire în poze. Să nu uite nici o icoană, să nu uite de onorariu, de lumânare. Nașu e cu glumele, cu paharele cu vin, cu prăjiturile. Specatorii au grijă să se uite și să zâmbească frumos la aparatul de fotografiat. Ceea ce fac și eu și Leon, ne exprimăm public fericirea. În poze suntem ok. Doar se fac pentru eternitate. Bebelușa, ca dintr-o poveste desenată, era singura care parcă nu se sinchisea de atâta snobism. Ne privea senin, venită direct din rai. O ploaie destul de rece ne-a zgribulit pe toți, așa că am abandonat ideea de mișcare cu care venisem, am urcat în mașini și ne-am reîntors la pensiune. O vilă cochetă, curată, intimă. Nu mai mult de 8 dormitoare, un living și o sală de mese. Mai pe seară program de discotecă, urmau să vină din Brașov o mulțime de invitați, colegi de muncă, rude. Nu cunoșteam mai pe nimeni însă poate de aceea mă simțeam excelent. Leon își găsise în bunicii bebelușei parteneri de dialog. O luau de la Avraam încoace și ajungeau la Coran și la musulmani. Treceau în revistă echipele de fotbal și terminau prima rundă cu politica. Apoi se întorceau la Avraam. În curte, în ciuda norilor de ploaie, grătarul părea punctul de atracție. Muzica dată la maxim. Vinul din plin. De toate gusturile. Mâncare așișderea. Aproape că mă întrebam ce caut eu acolo. Da. Eram acea rudă din Botoșani, venită din partea nașilor. Așa se cade. Mai pe seară, urc în cameră. Cu toți tinerii veniți la petrecere, fete cu silicoane și piercenguri în buric, în aglomerație și fum de țigară, nimeni nu avea să îmi observe absența.
Iau și îi scriu lui Ahille.
-Împărate, am oarece propunere în legătură cu Force. Nu creyi că ar fi mai bine să facem un tratat de neagresiune sau chiar colaborare în lupta cu Elite. Cel puțin până la apariția satelor natare de Ww. Ce zici ?
-Vrei să zici că Nixon ne vrea un fel de aliați? Tu ai văzut cine e Nixon? Creierul Force? Pe locul 26 în alianță? Ce fel de lider, frate? Mari victorii nu am auzit de la el. Un papagal care dă din gură și atât. Nu știe decât să dea cafele maimuțelor lui bătrâne.
-Ahille, poate că un lider nu trebuie să fie și soldat bun, dacă știe mobiliza lumea. Am vorbit cu TK, nu cu Nixon. Ea e în spatele Force. Nixon e doar de paravan. Așa cred. Măscărici. Dar până nu stai de vorbă cu el nu ai de unde să știi. Eu am văzut jucători cu 2 sate care aveau armate uriașe. Și jucau beton.
-E prea devreme. Decât un prieten care să te trădeze, mai bine dușman pe față.
-Lasă-mă să mai fac cercetări.
-Cum vrei. Spune-mi, ai ceva armată? Fulgeri, tarabosteși ? La noapte eu și Nemuritorul vrem să atacăm în eliți. Vom da fake pe Emil și Șmenaru. Dar vom da reale pe alt jucător,Giurcu, poate reușim să-i radem capitala. Eliții fac armata de atac pe capitală. Ar fi excellent să i-o distrugem. Dispare satul, dispare toată armata.
-Nu am cu ce să te ajut. Joc defensiv.
-Ok, atunci bagă mare, va fi nevoie de tine cât de curând. Știi să intercalezi ?
-Știu.
-Bine, atunci. Mai interesează-te de nixon, mai stai de vorbă cu TK. Dar pentru moment rămânem așa cum suntem. Armate mari nu au. Nu sunt un pericol.Uite un mass interceptat ieri dat de nixon :
“ Avem nevoie de imaginea de “băieți rai”. Da, exact aia de care ți-a zis mă-ta să te ferești. Te bagi în seamă cu noi? Îți dăm un cap în gură. Nu cazi? Vine fete ca Rapunzel sau Teutonic Knight și cu un genunchi te fac soprană. Tot nu cazi? Facem cerc în jurul tău și-ți dăm până cazi, cazi, de ce dracu nu cazi?” Acum spune sincer. Ne vezi luptând cot la cot cu așa un personaj?
-Ai dreptate. Miroase a manele de la o poștă.
-Ok, mai spionează și tu ce poţi, vezi în care parte înclină şi ei apoi ne mai gândim.
Chiar așa o fi? Cum spune Ahille? Logic. Ce jucători ar avea încredere într-un lider pe locul 26 în alianță. Și are adunați în juru-I vreo 360. Și Tina, părea destul de informată, cerebrală. De ce a plecat cu nixon? Mă uit la profilul lui. Citesc ce scrie. Are un umor sănătos. Mascărici sau filosof?

“Hi hi, am văzut pe forumuri și bloguri că se poartă acum CV-ul. M-am născut, am studiat, bla bla… Păi haide să explic și despre mine, că mă tot întreabă lumea cu ce ma ocup, câți ani am etc…
M-am născut în anul 908 E.N. O vreme am lucrat într-o oază de lemn. Toată ziua trăgeam la rindea și făceam sulițe. La 17 ani m-am apucat de fumat… Într-o noapte oaza de lemn și fabrica de cherestea au ars complet. Unii mai dau și acum încă vina pe mine, dar eu neg într-una. Nemaiavând loc de muncă m-au luat în armată. La început am fost scutier. Am reușit să scap cu viață de suficiente ori ca să fiu promovat ca servant de catapultă. A fost perioada în care mi-am dezvoltat condiția fizică. Încărcând toată ziua pietroaie. Datorită faptului că nu mai eram un sfrijit și făcusem ceva bicepși, în plus le aveam cu toporul, am fost promovat ca executor. O vreme totul a mers bine. Apoi Emil cu Purcicsa m-a pus să înființez un wing Elite. Acesta se numea Force. Până azi am rămas tot executor și tot la Force deși au trecut ceva ani. Acum 2 servere am avut norocul s-o cunosc pe Tina. De atunci ea este cel mai bun prieten și camarad al meu. Cam asta ar fi tot…May NE-Force be with you!”
Pitoresc șI controversat personaj. O să pornesc eu însămi să cercetez. Doar să fac un plan bun.

Tazi își făcuse și ea temele. Știa tot despre TK dar mai ales despre Gion
-M-am descurcat, o înștiințez eu mândră peste. Am rezolvat cu TK.
-Ai grijă. Sunt mulți jucători parșivi pe aici. Te lasă să crești, se dau priteni, protectori și speculează, când te văd pe picior greșit își fură un sat gata făcut. Atacă cu 4 sau 5 senatori la secundă, nu ai timp să intercalezi.
-Stai nițel, explică-mi. Cum adică?
-Parcă era vorba să mă înveți tu pe mine, nu eu pe tine.
-Aseară m-a întrebat Ahille dacă știu să intercalez. I-am spus că da, dar nu am idee la ce se referea.
-Vezi timpii în care ajung pe un sat armatele și de obicei vine mai întâi clean, adică atac de forță care să distrugă toată apărarea, apoi se bagă ori catapulte, să demoleze satul, ori senatori, să scadă loialitatea și să cucerească satul. De obicei astea nu sunt însoțite de trupe prea multe. Dacă ai noroc, trimiți întăriri în timpul acela de fracțiune de secundă dintre atacurile din urmă. Pricepi ideea? Și întăririle chiar dacă nu sunt multe, fac față. Mor senatorii, sem distrug catapultele, oricum, inamicul pierde. De asta trebuie să facem defens pe mai multe sate. Nu doar pe unul. Ai înțeles ideea?
-Am înțeles. Ataca-mă.
-Cum să te atac, de ce?
-Atacă-mă cu câte un scutier, acolo, atacă-mă ca și cum ai da real.
-Adica fake?
-Da.
-De ce?
-Ca să îmi exersez mâna la intercalări. Dacă îmi cere Ahille, să fac față. Dar pe tine cine te-a învățat schema asta?
-Assassin.
-Bine. Uite, eu sunt la Predeal. I-am cunoascut în real life pe Protoss,pe Larysa și pe Banzai, în drum. E nemaipomenită trupa din Bacău. Și poate mâine vine pe aici MT cu soția și băiatul.
-Fată!Ai grijă.
-De ce spui asta?
-Nu știi povestea?Poate faci vreo gafă.
-Ce gafă?
- Deci: ( cenzurat)Tu pricepi?
-Da și nu prea. Nasol momentul. Mai bine mă fac că plouă. Adică chiar plouă. Nu e vreme de plimbare. Și așa Leon numai nu a făcut infarct în Bacău… Ți-am povestit de Leon? E logodnicul meu, dar puține șanse să mă ia de nevastă dacă nu mă las de travian. Soțul tău joacă travian?
************************************************( cenzurat)
-Am înțeles.
De jos se aude o exclamație colectivă, ceva trebuie să se fi petrecut. Îmi pun emoticonul cu scuze, un telefon neașteptat și cobor. Toți tinerii erau în extaz. Sosise marele așteptat al serii. DJ Vasyle și trupa de animatoare. Încă puțin și pensiunea ceda din temelii. Posibil că Ierihonul a fost dărâmat pe același principiu. Leon nicăieri. Cobor în demisol, în sala de mese. Bunicii, Leon și încă vreo doi seniori se îmbătaseră. Fiecare în stil propriu. Toți vorbeau deși nimeni nu îi asculta. M-am apropiat de Leon:
-Dragule, să nu îți fie rău. Mâine avem drum de întors acasă. Trebuie să conduci. Mai bine hai să te întinzi.
-Imediat vin, mergi tu, vin și eu. Ia și tu. Un paharel? Unu mic!
-Nu, mulțumesc.
Urc înapoi în cameră. Chiar să fi vrut, nu aveai cum dormi. Bașii difuzoarelor se simțeau și prin podele, prin tălpi, urcau spre creier. Mesaj în joc. MT:
-Ești în Predeal?
-Da, la pensiunea Bontaș. Stăm până mâine de dupăamiază. Voi când veniți?
-Asta este. Că nu cred că mai venim. Oricum plouă mocănește, nu prea e de plimbare, deși aș fi venit să ne vedem. Dar a intervenit ceva, un grup mai mare de turiști, trebuie să stau la serviciu de dimineața până seara. Ne scuzi. Poate altădată, poate în București, la o întâlnire, aș vrea tare mult să ne vedem.
-Ok, no problem. Ne vedem altădată. Nici o supărare. Nu au intrat zilele în sac.
Așa le potrivește uneori viața, mai bine decât am face-o noi. Parcă și mie îmi săzuse cheful să dau ochii cu MT. Leon, vremea, Tazi, oboseala, toate păreau să zică destul.
A doua zi dimineața scăldătoarea copilului. Moaşa supervizează totul. Lumânarea în dreapta, copilul cu stânga, crișma, florile,busuiocul, creionul, oul, bănuțul de argint și ce se mai pune în baia de scăldat, de parcă ar găti acolo o supă. Să nu uite naşa vreo ureche sau vreo subsioară nespălată, că nu o va mai ajuta nici un deodorant! Doamne feri! Toate au o semnificație magică. Desigur, supriza bunicilor: ursitoarele. Trei tinere domnițe, de altfel pitorești, ursesc copilului zile pline de veselie, bani, iubire, sănătate. Toată lumea fericită. Părinții că au făcut-o și pe asta, bunicii că au organizat bine treaba, nașii că au o bulină albă pentru rai, au luat un păgân, au înapoiat familiei un creștin, participanții că au mai bifat în agendă un ceva ce trebuia făcut. Punem banii în sânul copilului, de parcă lui chiar i-ar păsa de deșertăciunile lumii în care abea s-a născut. Totul se trage pe cameră. Va avea timp când va crește mare să vadă.