Babettu versus nixon

travian WordPress.com weblog

Dulcea răzbunare IX


Dulcea răzbunare IX ………………..

Unul dintre teutoni, cu barbă ruginie şi plete neţesălate ieşindu-i de sub coif, îmi întinde mâna:
-Armele, cucoană! Coboară de pe cal, o să te percheziţionăm!
-Către Babettu te adresezi cuviincios, spune mânios ÎnLipsăDeIdei. Şi ia laba de pe ea, nesimţit ordinar!
-Ia mai tacă-ţi fleanca, Pierde Vara, Pierde Iarna sau cum ţi-o fi numele şi predă şi tu armele cum ai auzit.
-Mai bine mort decât aşa dezonoare. Armele nu le predau!
-Taci, îi spun abea şoptit, înainte da a coborâ din şea. Eşti căpos ca şi stăpânul tău, măi… măi… găsim noi ieşire, dă-i barbarului spada şi scutul, îţi promit că ne întoarcem vii amândoi şi cu armele, şi cu hainele, şi chiar cu daruri înapoi.
-Armele se predau. Nu aveţi ce comenta. Aveţi statului de prizonieri…continuă barbarul gutural, uitându-se încruntat spre noi amândoi.
-Cine a spus că suntem prizonieri? Prefer să lupt cu onoare şi să mor în luptă. Ahille nu a acceptat niciodată compromisuri. Eu cum să o fac? Omoară-mă, nu am frică.
Scot calmă cuţitul, singura armă, şi o predau barbarului care se uită nedumerit şi pufneşte în râs din toţi bijocii.
-Ha, ha, ha… uitaţi cu ce are de gând să se apere cucoana! Ha,ha, ha…. ori crezi că aici găseşti cutii de conserve? Babett? Eşti amuzantă, nu zic nu, dar ca soldat eşti nulă. Eşti 0 tăiat în patru. Cred că nu dai mai mult de 4 sau 5 atacuri la secundă. Umblă voba că nu le ai cu farmatul. Militantă pentru pace, hyppie, madam?
-Ce aveţi de gând cu noi? Întreb.
-Yo_protoss a dat poruncă să vă escortăm până la domeniile lui. 20 de parcele, aproape. Aş fi preferat să îmi ordone să vă omor, dar stăpânul meu vă vrea din păcate vii, scorpii sudiste ce sunteţi voi. Nu meritaţi atăta cinste, şi acu mai faceţi şi gât!?
Fără să ne mai dea timp de ripostă, barbarii ne-au legat de mâini pe mine şi pe ÎnLipsăDeIdei, s-au suit pe cai iar pe noi doi ne-au lăsat pe jos, ca pe nişte câini, abea păşind în urma glodului frământat de copitele cailor lor. Noaptea se lăsa grăbit peste noi şi peste lumea aceea, era o noapte fără lună, şi undeva, destul de aproape, se auzeau câteva haite de lupi urlând. Moartea părea că vine de peste tot înspre noi, iar eu nu încetam să mă gândesc şi să mă gândesc, absurd, desigur, la un plan de evadare. Eroul lui Ahille, umăr la umăr cu mine, gând la gând cu mine probabil. Ne priveam unul pe celalalt, ţesând din priviri un plan care ducea în pâlcul de pădure. Deşi, aşa, fără cal, legaţi unul de celalat şi cu escortă dinaintea şi dinapoia noastră cât pentru un pluton, nici o şansă. Câţiva au aprins deja câteva torţe, să lumineze drumul. Să ne păzească de jivinele din oaza de lemn pe care o traversam.
-Are multe sate stăpânul tău?, înradăznesc să întreb.
-Da ce eşti aşa curiosă, cucoană, am auzit că şi pisicile mor din cauza curiozităţii!
-Mă găndeam de ce nu o fi cucerit oaza asta, de ce nu o fi omorât lupii şi mistreţii. Nu are nevoie de lemn?
-Stăpânul nostru este un jucător special. Puţini îl apreciază şi îl înţeleg. Puterea lui nu şi-o arată prin sate sau armată.
-Aiurea. Aşa special zici tu? Ne tratează ca pe nişte animale, în schimb animalele din oazelele lui umblă slobode, se înmulţesc, o duc boiereşte.
-Mai tacă-ţi gura, cucoană. Dacă era după mine îţi făceam felul de mult şi le potoleam foame pentru o zi lupilor ăstora care nu se mai opresc din urlet de mă nebunesc de-a binelea. Şi aşa, uşurel, te scuteam să mai ai păreri şi opinii despre ce şi cum pe aici. Când ai să ajungi în sătucele tale… ha, ha, ha…. da… în sătucele tale ha, ha, ha… deşi nu cred că ai să mai apuci asta pe serverul ăsta, ei, bine, atunci să mai ai păreri personale. Până atunci joci după cum cântâm noi. Amândoi pas alergător, frumoşilor, cavalerilor! Caii noştri nu sunt obişnuiţi să meargă aşa încet!
Şi, parcă vrând să depăşească orice limită a compasiunii umane, îşi băgă nervos pintenii în burta calului care luat pe neveste necheză şi o luă la galop, silindu-ne să alergăm şi noi, abea mai respirând, gata, gata să fim tărâţi pe jos. Trupul ne devinise un tot dureros, nimic mai mult. ÎnLipsăDeIdei încerca să mă susţină, alegând umăr la umăr cu mine. Aţi cunoscut vreodată senzaţia? Sunt clipe în care instinctul de supravieţuire atinge o limită pe care nici nu ai fost conştient până atunci. Aşa cum cineva aruncat în valuri dă din mâini, sperând să se agaţe de ceva, aşa încercam noi să nu ne împiedicăm, să nu cădem, căci asta ar fi însemnat mai mult ca sigur sfârşitul amândurora.
Încerc, încerc din răsputeri să nu cad, un pas, încă un pas, poate ultimul, plină de năduf, gâfâind, sperând că o să ajung la liman, ori poate că barbarului o să i se facă milă de noi. Apoi omeneşte îmi realizez cu deznădejde propriile limite iar despre pofta de sânge a barbarilor ce să mai zic! Îmi imaginam moartea mea în fel şi chip, dar sfârtecată în urma cailor nicidecum. Yo_protoss i-o fi poruncit să nu verse din sângele nostru, dar sufletul ni-l putem da oricând de epuizare, şi teutonul scapă basma curată.
Până una, alta, nu departe, se zărea un castel destul de modest, costruit în stilul nordic. Ştiam că Yo_protoss locuieşte in Suedia. Era normal deci să se împrumute cu ceva din cultura lor când şi-a construit capitala. Steagul Eliass si cel al confederaţiei N E flutură pe câte unul dintre turnuri. Eram în mâna inamicilor, umilită hăituită, la limita puterilor mele fizice şi, nu am idee de ce, cele câteva ferestre luminate ale castelului spre care ne îndreptam mă făceau să visez la un colţ de pâine, o cană cu apă şi poate puţină căldură.
……….
Sunt uneori în viaţă momente în care pleci capul, iar singura lumină care mai pâlpâie în interior este speranţa că ziua de mâine va fi altfel. Că trebuie doar să aştepţi. Nu ştii ce anume. O minune, un cutremur, o răscoală, ori poate moartea. Dar nu ai decât o singură certitudine în tot acest vid: că povestea trebuie să continuie într-un fel sau altul şi oricum, nu se va sfârşi odată cu tine. Va fi mereu şi mereu cineva să o ducă mai deprte.
Babettu

Anunțuri

03/02/2010 - Posted by | Povestile ROX7 |

17 comentarii »

  1. A meritat asteptarea 🙂
    Din plin .

    Comentariu de Florian Firtulescu | 03/02/2010 | Răspunde

  2. frumusica, desi trebuie ajustata pe la… litere.
    da’, am ramas nedumerit, cine e Yo_protoss?
    joaca pe 10x ?

    Comentariu de Ben Ami | 03/02/2010 | Răspunde

  3. povestile sunt imaginare, dupa cum spunea si nixon, si orice asemanare cu realitatea este o pura intamplare… Cat despre litere…hmmm… numai cine nu munceste nu greseste. Scriu foarte mult si de multe ori imi fug literele de sub ochi, nu imi vad propriile greseli. Dar in fine, ma straduiesc.

    Comentariu de babettu | 03/02/2010 | Răspunde

  4. ok… cine e nixon? 🙂

    Comentariu de Ben Ami | 03/02/2010 | Răspunde

  5. nixon e nixon…
    Auzi la el intrebare…

    🙂 🙂 🙂

    Comentariu de nixon | 03/02/2010 | Răspunde

  6. aaa, tu erai ala care zicea ca povestile sunt imaginare? 🙂
    ai un link cioplit in piatra, sa te cred? 🙂

    Comentariu de Ben Ami | 03/02/2010 | Răspunde

  7. a condus pe americani, mai demult!

    Comentariu de babettu | 03/02/2010 | Răspunde

  8. Ben… cred ca ai tras ceva…
    Eu ziceam ca povestile sunt imaginare, da!
    In povestile lui babettu, te asigur ca nixon e nixon.
    Nu eu ca persoana reala, ci ca personaj in poveste.
    Sau credeai ca sunt yo_protoss? Sau calul?

    Comentariu de nixon | 03/02/2010 | Răspunde

    • Esti ursul din oaza…

      Comentariu de nusica | 03/02/2010 | Răspunde

    • si tu esti eroul lui ahille
      ce nume sugestiv…

      😀 😀

      Comentariu de nixon | 03/03/2010 | Răspunde

  9. sa trag ceva?
    daca te stiam personal… poate 🙂

    Comentariu de Ben Ami | 03/02/2010 | Răspunde

  10. Desi daca ma gandesc bine barbarul ala care zice „mai taca-ti gura cucoana” as putea fi si eu…
    Sau poate MH-ul?

    hi hi hi
    😀

    Comentariu de nixon | 03/02/2010 | Răspunde

  11. Frumos mai scrii, dar ce s-a intamplat cu Emila Popescu de la brutarie? Sper ca mai scrii despre mine, e placuta senzatia sa te stii personaj imaginar intr-o imaginara poveste adevarata. Pe bune daca nu! da dependenta!

    Comentariu de emila popescu | 03/03/2010 | Răspunde

  12. Excelenta poveste, mi-as dori sa citezc zilnic cate un episod, desi banuiesc ca nu e chiar asa e usor scrisul precum cititul 🙂

    Comentariu de vlda | 03/03/2010 | Răspunde

  13. „Va fi mereu şi mereu cineva să o ducă mai departe.”
    ce ai vrut sa spui prin asta?

    Comentariu de reginae | 03/04/2010 | Răspunde

  14. ca noi facem povestile.asa cred eu.

    Comentariu de FELIX | 03/05/2010 | Răspunde

  15. m-da , o poveste frumoasa , ce pot spune , nu prea merge treaba aia cu imaginarul dupa mine ,pentru ca, nu chiar intamplator toate aceste 3 nick-uri ahille , nixon si yo_protoss exista in joc, si exista chiar si calul :):):):):), felicitari pentru babettu , ne faci zilele mai frumoase

    Comentariu de yo_protoss | 02/13/2015 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: