Babettu versus nixon

travian WordPress.com weblog

de inima, de iarba albastră


WG se întoarse în capitala ei posomorâtă. Avea o misiune ciudată, imposibilă chiar și deloc încununată de glorie. Practic trebuia să ce? Să nimic! Își îndesă în tolbă cele necesare pentru supraviețuire, puse câteva blănuri pe sanie și porni alături de cei 6 Huskie înspre nordul și mai îndepărtat. Viscolul devenise compact ca un zid alb. Arăta ca o vată de zahăr ce se rotea într-una în jurul ei ca în jurul bățului. Busola ei se înțepenea din cauza frigului ori poate a dereglărilor magnetice. Depozite de fier? Cine știe? O luă înspre o pădure de brad, să seferească de rafalele puternice de vânt. Acolo poate că va găsi ceva. Poate licheni, poate chiar scoarță, cu mâna goală nu se putea întoarce la Nixon. Din partea ei putea să fie și mătrăgună. Ajunsese într-un punct în care sania nu mai putea înainta, atât de deasă devenise pădurea, așa că lăsă sania și o porni doar ea cu câinii să exploreze mai departe. La un moment dat Pornostar începu să latre inistent și o luă la fugă înaintea celorlați

-Stai, dihanie, unde alergi? Stai Pornostar! Culcat!

Câinele ei parcă înnebunise, nu mai asculta de nici o comandă. WG încercă să îl prindă  din  urmă. Ceilalți 5 câini o luară și ei la fugă spre undeva, unde WG nu putea ajunge cu privirea. Merse așa, cale de câteva ore. În pustietatea aceea o cuprinse un soi de teamă, așa, de una singură, se întreba cum va găsi drumul înapoi spre casă. Nu se vedea cer, nici apus, nici răsărit, dar avea câinii. Ei aveu ceva ce ea nu avea, acel instinct greu de priceput de oamani. O vor  duce înapoi, acasă. Din când în când câte o creangă trosnea sub greutatea zăpezii, făcând-o pe WG să tresară înfricoșată. La un moment dat își zări câinii. Erau toți, adulmecau pământul împreună. Pentru că zăpada dispăruse miraculos. Brazii erau culcați toți într-o singură directie.Tunguska, își dădu ea sema. Din 1908 totul a rămas încremenit. Uimitor era faptul că brazii nu putreziseră între timp. Erau la fel de verzi, la fel de tineri, doar că acum creșteau la orizontală. Iar zăpada dispăruse… Tunguska rămăsese un mister pentru toată lumea. WG privea și nu îi venea să creadă. Zona era plină de verdeață în mijlocul unui ocean de gheață.
– O fi un izvor termal subteran. La dracu, gândi Wing Girl. Sunt medic, nu botanist,nu geolog… Am ajuns să culeg licheni pentru niște maimuțe. Mai bine rămâneam la Knights…080722-russia-blast-big
Își întinse o blană  pe iarba proaspătă, să se odihnească.  Câinii se așezară lângă ea. Aruncă fiecaruia câte o bucată de carne de urs înghețată. De apă nu aveau nevoie… Huskies mănâncă zăpadă atunci cand le e sete. Își ridică pe frunte ochelarii de zăpadă. Își trăgea sufletul și admira peisajul straniu. Deodată zări o lumină verde, fosforescentă, ca ne neon. Trebuie să fie iluzie optică, își spuse. Se uită în altă parte,spremarginea oazei deliniște, unde viscolul făcea rotocoale uriașe și un vuiet asurzitor. Reveni cu privirea, lumina  fosforescentă era în același loc. Deasupra ei se zărea o pată de cer senin și nici urmă de vânt. Se sculă și o luă la pas spre într-acolo. Liniștea părea atât de stranie, după ce ore în șir o asurzise viscolul. Se apropie de lumina verde. Era produsă de un obiect cilindric. Sub el și de jur împrejur era o iarbă ciudată, înaltă, de culoare albastră… Rupse un fir și-l mirosi… „Scorțișoară”? scorțișoara e o coajă de copac, se gândi… Sau poate delirez de la ger? Oricum seamănă la miros cu scorțișoara. Și parcă puțin și cu menta. Gustă. Deodată o cuprinse o stare plăcută, de bine, parcă nimic nu o mai îngrijora și lumea părea una perfectă. Nici măcar gerul nu o mai speria, tot trupul îi era învăluit în căldură. Luminile Aurorei Boreale străluceau acum în miez de zi. Nu o mai durea nimic, nici spatele, nici picioarele. Sper ca nixon să fie mulțumit, să nu mă mai bombăne iar la creieri cu cafelele lui…
Scoase pumnalul, tăie toată iarba și o îndesă în micul ei rucsac. Obiectul verde și strălucitor de forma unui termos îl băgă în sân sub blanurile ce o apărau de viscol. Lângă termos, o lădiță simplă, dreptunghiulară, cu un fel de sigiliu triunghiular,cu margini rotunjite. Reciclabil… silabisi ea in natară. O puse și pe ea în raniță.

-O să cresc iarba asta la mine acasă, doar nu o să vin zilnic aici să o culeg. Pare să fie un leac excelent. O să mai cercetez.

PS originalul ii apartine lui nixon, rescrisa romantic de mine azi, in semn ca ne-am impacat.  Impacarea,desigur, va tine pana iar ma va face proasta, baba, sclerozata, varza,etc..

 

Anunțuri

04/19/2014 - Posted by | FILE DE ROMAN |

2 comentarii »

  1. Nu-i rau. te las sa-mi mai dai raiduri dac-o tii tot asa. 😀

    Comentariu de nixonnf | 04/20/2014 | Răspunde

  2. Senilo!

    Comentariu de nixonnf | 04/20/2014 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: