Babettu versus nixon

travian WordPress.com weblog

Travian pe paine 20

20În biserica din Predeal cam frig. Tatăl se ocupă de invitați. Mămica are grijă de copil. Să fie apa caldă. Să închidem ușile. Să fie radiatorul în priză. Nu fotografiați cu blitz ! retina bebelușului e fragedă și poate să fie afectată. Nu vorbiți prea tare. Părinte ai grijă la urechile copilului când o bagi în cristelniță. Nașa emoționată, la costum de firmă, să dea bine ca amintire în poze. Să nu uite nici o icoană, să nu uite de onorariu, de lumânare. Nașu e cu glumele, cu paharele cu vin, cu prăjiturile. Specatorii au grijă să se uite și să zâmbească frumos la aparatul de fotografiat. Ceea ce fac și eu și Leon, ne exprimăm public fericirea. În poze suntem ok. Doar se fac pentru eternitate. Bebelușa, ca dintr-o poveste desenată, era singura care parcă nu se sinchisea de atâta snobism. Ne privea senin, venită direct din rai. O ploaie destul de rece ne-a zgribulit pe toți, așa că am abandonat ideea de mișcare cu care venisem, am urcat în mașini și ne-am reîntors la pensiune. O vilă cochetă, curată, intimă. Nu mai mult de 8 dormitoare, un living și o sală de mese. Mai pe seară program de discotecă, urmau să vină din Brașov o mulțime de invitați, colegi de muncă, rude. Nu cunoșteam mai pe nimeni însă poate de aceea mă simțeam excelent. Leon își găsise în bunicii bebelușei parteneri de dialog. O luau de la Avraam încoace și ajungeau la Coran și la musulmani. Treceau în revistă echipele de fotbal și terminau prima rundă cu politica. Apoi se întorceau la Avraam. În curte, în ciuda norilor de ploaie, grătarul părea punctul de atracție. Muzica dată la maxim. Vinul din plin. De toate gusturile. Mâncare așișderea. Aproape că mă întrebam ce caut eu acolo. Da. Eram acea rudă din Botoșani, venită din partea nașilor. Așa se cade. Mai pe seară, urc în cameră. Cu toți tinerii veniți la petrecere, fete cu silicoane și piercenguri în buric, în aglomerație și fum de țigară, nimeni nu avea să îmi observe absența.
Iau și îi scriu lui Ahille.
-Împărate, am oarece propunere în legătură cu Force. Nu creyi că ar fi mai bine să facem un tratat de neagresiune sau chiar colaborare în lupta cu Elite. Cel puțin până la apariția satelor natare de Ww. Ce zici ?
-Vrei să zici că Nixon ne vrea un fel de aliați? Tu ai văzut cine e Nixon? Creierul Force? Pe locul 26 în alianță? Ce fel de lider, frate? Mari victorii nu am auzit de la el. Un papagal care dă din gură și atât. Nu știe decât să dea cafele maimuțelor lui bătrâne.
-Ahille, poate că un lider nu trebuie să fie și soldat bun, dacă știe mobiliza lumea. Am vorbit cu TK, nu cu Nixon. Ea e în spatele Force. Nixon e doar de paravan. Așa cred. Măscărici. Dar până nu stai de vorbă cu el nu ai de unde să știi. Eu am văzut jucători cu 2 sate care aveau armate uriașe. Și jucau beton.
-E prea devreme. Decât un prieten care să te trădeze, mai bine dușman pe față.
-Lasă-mă să mai fac cercetări.
-Cum vrei. Spune-mi, ai ceva armată? Fulgeri, tarabosteși ? La noapte eu și Nemuritorul vrem să atacăm în eliți. Vom da fake pe Emil și Șmenaru. Dar vom da reale pe alt jucător,Giurcu, poate reușim să-i radem capitala. Eliții fac armata de atac pe capitală. Ar fi excellent să i-o distrugem. Dispare satul, dispare toată armata.
-Nu am cu ce să te ajut. Joc defensiv.
-Ok, atunci bagă mare, va fi nevoie de tine cât de curând. Știi să intercalezi ?
-Știu.
-Bine, atunci. Mai interesează-te de nixon, mai stai de vorbă cu TK. Dar pentru moment rămânem așa cum suntem. Armate mari nu au. Nu sunt un pericol.Uite un mass interceptat ieri dat de nixon :
“ Avem nevoie de imaginea de „băieți rai”. Da, exact aia de care ți-a zis mă-ta să te ferești. Te bagi în seamă cu noi? Îți dăm un cap în gură. Nu cazi? Vine fete ca Rapunzel sau Teutonic Knight și cu un genunchi te fac soprană. Tot nu cazi? Facem cerc în jurul tău și-ți dăm până cazi, cazi, de ce dracu nu cazi?” Acum spune sincer. Ne vezi luptând cot la cot cu așa un personaj?
-Ai dreptate. Miroase a manele de la o poștă.
-Ok, mai spionează și tu ce poţi, vezi în care parte înclină şi ei apoi ne mai gândim.
Chiar așa o fi? Cum spune Ahille? Logic. Ce jucători ar avea încredere într-un lider pe locul 26 în alianță. Și are adunați în juru-I vreo 360. Și Tina, părea destul de informată, cerebrală. De ce a plecat cu nixon? Mă uit la profilul lui. Citesc ce scrie. Are un umor sănătos. Mascărici sau filosof?

“Hi hi, am văzut pe forumuri și bloguri că se poartă acum CV-ul. M-am născut, am studiat, bla bla… Păi haide să explic și despre mine, că mă tot întreabă lumea cu ce ma ocup, câți ani am etc…
M-am născut în anul 908 E.N. O vreme am lucrat într-o oază de lemn. Toată ziua trăgeam la rindea și făceam sulițe. La 17 ani m-am apucat de fumat… Într-o noapte oaza de lemn și fabrica de cherestea au ars complet. Unii mai dau și acum încă vina pe mine, dar eu neg într-una. Nemaiavând loc de muncă m-au luat în armată. La început am fost scutier. Am reușit să scap cu viață de suficiente ori ca să fiu promovat ca servant de catapultă. A fost perioada în care mi-am dezvoltat condiția fizică. Încărcând toată ziua pietroaie. Datorită faptului că nu mai eram un sfrijit și făcusem ceva bicepși, în plus le aveam cu toporul, am fost promovat ca executor. O vreme totul a mers bine. Apoi Emil cu Purcicsa m-a pus să înființez un wing Elite. Acesta se numea Force. Până azi am rămas tot executor și tot la Force deși au trecut ceva ani. Acum 2 servere am avut norocul s-o cunosc pe Tina. De atunci ea este cel mai bun prieten și camarad al meu. Cam asta ar fi tot…May NE-Force be with you!”
Pitoresc șI controversat personaj. O să pornesc eu însămi să cercetez. Doar să fac un plan bun.

Tazi își făcuse și ea temele. Știa tot despre TK dar mai ales despre Gion
-M-am descurcat, o înștiințez eu mândră peste. Am rezolvat cu TK.
-Ai grijă. Sunt mulți jucători parșivi pe aici. Te lasă să crești, se dau priteni, protectori și speculează, când te văd pe picior greșit își fură un sat gata făcut. Atacă cu 4 sau 5 senatori la secundă, nu ai timp să intercalezi.
-Stai nițel, explică-mi. Cum adică?
-Parcă era vorba să mă înveți tu pe mine, nu eu pe tine.
-Aseară m-a întrebat Ahille dacă știu să intercalez. I-am spus că da, dar nu am idee la ce se referea.
-Vezi timpii în care ajung pe un sat armatele și de obicei vine mai întâi clean, adică atac de forță care să distrugă toată apărarea, apoi se bagă ori catapulte, să demoleze satul, ori senatori, să scadă loialitatea și să cucerească satul. De obicei astea nu sunt însoțite de trupe prea multe. Dacă ai noroc, trimiți întăriri în timpul acela de fracțiune de secundă dintre atacurile din urmă. Pricepi ideea? Și întăririle chiar dacă nu sunt multe, fac față. Mor senatorii, sem distrug catapultele, oricum, inamicul pierde. De asta trebuie să facem defens pe mai multe sate. Nu doar pe unul. Ai înțeles ideea?
-Am înțeles. Ataca-mă.
-Cum să te atac, de ce?
-Atacă-mă cu câte un scutier, acolo, atacă-mă ca și cum ai da real.
-Adica fake?
-Da.
-De ce?
-Ca să îmi exersez mâna la intercalări. Dacă îmi cere Ahille, să fac față. Dar pe tine cine te-a învățat schema asta?
-Assassin.
-Bine. Uite, eu sunt la Predeal. I-am cunoascut în real life pe Protoss,pe Larysa și pe Banzai, în drum. E nemaipomenită trupa din Bacău. Și poate mâine vine pe aici MT cu soția și băiatul.
-Fată!Ai grijă.
-De ce spui asta?
-Nu știi povestea?Poate faci vreo gafă.
-Ce gafă?
– Deci: ( cenzurat)Tu pricepi?
-Da și nu prea. Nasol momentul. Mai bine mă fac că plouă. Adică chiar plouă. Nu e vreme de plimbare. Și așa Leon numai nu a făcut infarct în Bacău… Ți-am povestit de Leon? E logodnicul meu, dar puține șanse să mă ia de nevastă dacă nu mă las de travian. Soțul tău joacă travian?
************************************************( cenzurat)
-Am înțeles.
De jos se aude o exclamație colectivă, ceva trebuie să se fi petrecut. Îmi pun emoticonul cu scuze, un telefon neașteptat și cobor. Toți tinerii erau în extaz. Sosise marele așteptat al serii. DJ Vasyle și trupa de animatoare. Încă puțin și pensiunea ceda din temelii. Posibil că Ierihonul a fost dărâmat pe același principiu. Leon nicăieri. Cobor în demisol, în sala de mese. Bunicii, Leon și încă vreo doi seniori se îmbătaseră. Fiecare în stil propriu. Toți vorbeau deși nimeni nu îi asculta. M-am apropiat de Leon:
-Dragule, să nu îți fie rău. Mâine avem drum de întors acasă. Trebuie să conduci. Mai bine hai să te întinzi.
-Imediat vin, mergi tu, vin și eu. Ia și tu. Un paharel? Unu mic!
-Nu, mulțumesc.
Urc înapoi în cameră. Chiar să fi vrut, nu aveai cum dormi. Bașii difuzoarelor se simțeau și prin podele, prin tălpi, urcau spre creier. Mesaj în joc. MT:
-Ești în Predeal?
-Da, la pensiunea Bontaș. Stăm până mâine de dupăamiază. Voi când veniți?
-Asta este. Că nu cred că mai venim. Oricum plouă mocănește, nu prea e de plimbare, deși aș fi venit să ne vedem. Dar a intervenit ceva, un grup mai mare de turiști, trebuie să stau la serviciu de dimineața până seara. Ne scuzi. Poate altădată, poate în București, la o întâlnire, aș vrea tare mult să ne vedem.
-Ok, no problem. Ne vedem altădată. Nici o supărare. Nu au intrat zilele în sac.
Așa le potrivește uneori viața, mai bine decât am face-o noi. Parcă și mie îmi săzuse cheful să dau ochii cu MT. Leon, vremea, Tazi, oboseala, toate păreau să zică destul.
A doua zi dimineața scăldătoarea copilului. Moaşa supervizează totul. Lumânarea în dreapta, copilul cu stânga, crișma, florile,busuiocul, creionul, oul, bănuțul de argint și ce se mai pune în baia de scăldat, de parcă ar găti acolo o supă. Să nu uite naşa vreo ureche sau vreo subsioară nespălată, că nu o va mai ajuta nici un deodorant! Doamne feri! Toate au o semnificație magică. Desigur, supriza bunicilor: ursitoarele. Trei tinere domnițe, de altfel pitorești, ursesc copilului zile pline de veselie, bani, iubire, sănătate. Toată lumea fericită. Părinții că au făcut-o și pe asta, bunicii că au organizat bine treaba, nașii că au o bulină albă pentru rai, au luat un păgân, au înapoiat familiei un creștin, participanții că au mai bifat în agendă un ceva ce trebuia făcut. Punem banii în sânul copilului, de parcă lui chiar i-ar păsa de deșertăciunile lumii în care abea s-a născut. Totul se trage pe cameră. Va avea timp când va crește mare să vadă.

Anunțuri

05/23/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 48 comentarii

Travian pe paine 19

19 Până la destinație, în mașină, am rămas cu toții tăcuți. Cu Oana în spate, Leon nu voia să ne certăm. Dar în camera de la pensiune a răbufnit.
-Tu chiar ții cu tot dinadinsul să te dai în spectacol? Nu am avut un aparat de filmat la mine să vezi ce bine îți ședea întinzându-te la gâtul vlăjganilor ălora tineri. Ești penibilă.
– De ce penibilă? Suntem oameni. De diferite vârste, sexe, profesii. Cine spune că nu avem voie să interacționăm? Poatre ești gelos? Am venit aici să ne certăm? Uite, acolo erau doar 3 jucători, unul dintre ei venise cu familia să ne întâlnim. Soția lui Larysa îi respectă hobby-ul, chiar îl susține, a venit și ea acolo, să mă cunoască, tu nu poți face la fel?
-Larysa e un el? E travestit? De ce și-a luat nume de fată?
-Hmmmm… nu ai să înțelegi niciodată. De fapt nici nu vrei să înțelegi.

***
Târziu în noapte mă trezește un fel de presentiment. Poate era discuția cu Leon. Poate eram prea obosită cu drumul. Poate emoțiile întâlnirii cu băcăuanii. Merg la baie. Beau apă, mănânc câteva stiksuri. Iar beau apă. Somnul nu vine. Aprind iarași veioza, deschid laptopul. Leon mormăie ceva și se întoarce cu spatele la mine, cu pătura peste cap. Intru la mine, atacuri în derulare pe cela două sate suport proaspăt ridicate. Toate resursele furate. Intru la Protoss. Atacuri în derulare. Atacatorul îi omorâse tot ce găsise armată în sat iar acum soldații cărau care cât putea duce din resurse. Același atacator: Teutonic Knight. De unde apăruse? La 20 de minute depărtare, avea trei sate, din care unul era chiar un crooper cucerit de la unul dintre ai noștri. Gândește Babettu, gândește repede. E ora 2 de noapte. Mircionius doarme. Ahille doarme. Nu sunt prea mulți online la ora asta. Nu ai de unde sa strângi defens, al tău, dacă îl retragi de pe unde e trimis e oricum puțin, va veni pe rând și tot pe rând va fi omorât. TK avea armată, nu se juca. 5 sate, două în zona veche, 3 răsărite nici nu aveam habar când în coasta mea și a lui Protoss. O văd pe insomniaca de Tazi pe messenger.
-Fată. Am intrat în bucluc.
-Aoleu! Ce bucluc?
-Am un jucător din Force. Nu știu când și-a făcut 3 sate deja și armată cât nu vrei să știi. Și eu și Protoss suntem sub asediu. Ne-a lăsat feciori. Din ce pradă de pe satele noastre, își face armată din ce în ce mai mare. Mor! Pot să îmi dau delete cu un așa jucător la câteva parcele. Ai idee cine este? Teutonic Knights.
-Nu. Nu am habar. Dar o să îmi întind antenele.
-Și acum ce să fac oare?
-Pe mine mă întrebi? Tu ești șefa. Am ceva scutieri, trimit?
-În nici un caz, nu trimite, vor muri.
– Hai că îmi sunt treziți copiii, am de făcut laptele, scuze. Cred că cel mai bine știe Sylvia, poate e online.
-Cine este Sylvia?
-Knights! S-au lipit de noi acum, dar asta e unsă cu toate alifiile roxului. Știe și toaca-n cer.
Îi scriu Sylviei. Roman. Puține speranțe aveam să primesc un răspuns. Roamnii nu sunt păsări de noapte, cum sunt barbarii. Da, știe cine este Teutonic Knights. A fondat împreună cu Emil, Șmenaru, Cont cu Bere și alții, Elite. După un sezon nixon s-a desprins din elite și a fondat Force. TK, Tina și Gion, soț și soție în real life, l-au urmat pe nixon.

Găndește Babettu. Gândește. TK devenise o fiară cu șapte capete, un uriaș gata să mă strivească sub talpă ca pe nimic. Starea de panică, o adiere blândă la început, urma să se transforme cât de curând într-un uragan. Ce să fac? Gândește repede, Babettu. Îmi aduc aminte de lecția despre inamici a lui nixon.
”Prima dată vreau să vă spun cine este inamicul și ce vrea el. Inamicul camarazi, este studentul, secretara, elevul, juristul sau taximetristul pe care îl vezi zi de zi. Dacă te uiți atent în oglindă dimineața, s-ar putea să se strâmbe de acolo la tine, ciufulit și cu cacamiți la ochi. Da camarade. Inamicul arată exact ca tine. Așa că nu-l disprețui și nu-l subestima. Fără el ne-am da toți delete de plictiseală”. Inamicul, iată, era la câteva pătrate de mine. Mă ataca din ceas în ceas. Cu armată câta frunză și iarbă. Apără-te Babettu! Fă ceva! Cu ce? La ora aceea cuvântul era singura mea armă. Pierd sau câștig totul cu el. Nu aveam de ales. Blufam. Ca la pocker. Cine o fi pe cont? El? Ea?
-Man, îi scriu eu, cu tupeu, încercând să cred și eu în ceea ce scriu, credeam că jucătorii consacrați de pe hartă se respectă, chiar daca fac parte din alianțe rivale.
-Scuze, ne cunoaștem de undeva?
-Nu, dar exista un cod al onoarei în travian, ori nu ești dintre cavalerii travianului?
-Spune exact ce dorești.
-Bun. Pe direct: îmi ataci contul meu și al lui Protoss. E adevărat că noi suntem în Knights și tu în Force. Te admir ca jucător, te respect, dar am avut impresia că și tu ne respecți. Nu te-am atacat pentru că am respectat acel cod de onoare. Acum tu ne tratrezi ca pe niște ferme? Ferme sunt destule. Eu nu jefuiesc, nu te atac, te las în pace, deci am crezut că va fi ceva reciproc. Când colo în miez de noapte tu ataci liderii unei alianțe? Este declarație de război, nu cred că asta vrei. Și apoi, tu ai venit și te-ai așezat între noi. Ai venit nepoftit.
-De unde mă cunoști?
-Crede-mă, te cunosc de pe primul rox și te respect ca jucător. Cu cine am onoarea, Tina sau Gion?
-Tina. Dar cu ce nickuri ai mai jucat? Nu am mai auzit de tine.
-Cu aceleași. Și eu, și Protoss. Suntem veterani. Jucători de top 100 oriunde.
-Așa, și în ce alianțe ați mai jucat de nu s-a auzit de voi?
-Jucăm de ani de zile pe servere normale și pe rox de la începuturile lui. Am fost în Knights mereu.
-Până acum Knights a fost o alianță minusculă.
-A fost, dar nu mai este. Ocupăm aproape o treime din cadran. Nu ne mai puteți ignora, nici voi, nici eliții.
-Dă-mi ID-ul de messenger să stăm de vorbă.
Îi dau ID-ul apoi îmi pare rău. Așa va ști dacă sunt sau nu online, va ști când să mă atace. Ori, e semn de bune intenții și că nu am nimic de ascuns, că vreau un joc cinstit. O singură variantă din cele două era câștigătoare. Eu, aveam la avatar poza lui Andre Rieu. Ea, avea poza ei. O femeie frumoasă, cu ochi de un albastru ireal. Oarecum m-am mai liniștit. Femeile sunt sentimentale, deschise la negocieri, cu ele poți să faci un târg.
– Bună, Babettu, merge treaba?
– Bună,Tina, bine, mege
– Ok, voi chiar credeți că veți lua măcar un WW? Cu Elite și cu noi în coastă? Am auzit că ați cooptat toate rămășițele din BRAD
– De ce nu?
– Ăia își dau delete, părăsesc alianțele
-Nu e adevărat. Nu ai auzit că Geo, liderul lor, faceWW ?
-Nu, unde ?
-Pe S1 parcă, si nu mai au timp de rox. Mulți l-au urmat acolo, alții au vrut să continue aici și nu s-au alăturat nouă.
-Tot dușmani ne erau și ei. De ce nu încercați să veniți cu noi?
-Nu joc de capul meu. Adică ai vrea să vin eu și Protoss, sau să luăm cu noi toată alianța în Force ?
– Ei, lasă, că nici eu nu joc singură. Dar vorbesc cu nixon și se rezolvă.
– De ce să venim cu voi?? De ce nu ai veni tu la noi ? cu experiența ta ne-ai fi de mare folos.
-Nu părăsesc eu Force. Tu faci cum vrei.
– Am auzit că la voi e mai strictă ordinea si disciplina, mie imi place asa, mai boem totul
– suntem super uniti
– Uniți???
– asta e regula daca vrei sa intri la noi.. atit
-Dar fiecare ati luat-o in alta directie vad. Tu ești destul de departe de restul alor tăi, nu crezi că prea te-ai aventurat?
-Ca pozitie? Pe harta?
-Exact. Da, unde daca nu pe harta? Sunteți împrăștiați. Unde e unitatea voastra?
– Aaa.. se va face o reorganizare a aliantelelor
-Oricum v-ați organiza, contul tău tot deprte de orice Force rămâne
– Dar pentru mine e mai bine asa.. ca sunt la 40 pătrate de ei, nu pot veni la fermele mele
-Da, și asta e un avantaj, apropo de ferme cred că eu și Protoss nu avem statut de fermă,ai avut noroc că nu eram nici unul online. Ia zi-mi, duci o politica de menajare, de regenerare sau razi tot?
– Rad tot, tot, asta e !
-Și când nu mai ai ce rade ce faci?
-Deja am și dat cu catașuri, vin alții, sunt o grămadă care fac conturi pentru gold.
– Te intreb așa, ca eu oricum nu farmez nimic, din asta nu sunt la concurență cu tine, dar pe alte servere am menajat din ferme și am căzut mereu la pace.
-Doar nu vrei să joc sim city, sunt barbar. Dacă nu am ferme mor în picioare. Te înteleg, ca dac.. nu prea iei resurse la început, crești mai greu și sate și armată.
-La daci sunt echilibrate resursele, prefer să mi le dezvolt pe ale mele, chiar nu mă plâng.
-Da, mă refeream că nu prea poți fura.
-Pot și fura dacă îmi pun mintea. Dar nu ader la stilul ăsta, nu mi se potrivește. Asa este, la inceput e un mic impas în asta dar riscul e mai mic. Joc dac dintotdeauna și am invatat sa profit de avantaje. am vazut ca ti-ai extins repede satele în zonă? Cum faci?
-Gold, farmare intensivă și case de cultură, petreceri zi și noapte. Cresc un nou sat la două zile. Deja am două armate. Deci cum rămâne ? veniți sau nu în Force ?
-Uite, e destul de târziu în noapte și nu pot lua nici o hotărâre. Îți las toate fermele din preajmă să le farmezi. Nu te atacăm, nu ne ataci. Batem palma ?
-Încă ceva. În caz de ceva, mă pot baza pe defensiva voastră ?
-Doar dacă ești atacată de Elite sau alții.
-Logic.
-Bine. Batem palma.
Am închis laptopul. Radiam de bucurie. Reușisem să închei primul meu tratat de pace cu un jucător de care toți îi știau de frică.

***

05/18/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 9 comentarii

Travian pe paine 18

18Încă nu hotărâsem dacă să dau sau nu ochii cu băcăuanii. Iar pe MT puteam pur și simplu să nu îl sun. Pe măsură ce se apropia dimineața plecării eram tot mai nehotărâtă. Îmi fac timp să merg la coafor și la manichiuristă. Nu știu cât pentru botez, nu știu cât pentru moral. Să îmi fac curaj. În fine, stabilesc cu Protoss că voi fi la Mc Donald’s-ul din Bacău pe la ora 12.
-Perfect, e lângă locul meu de muncă. Voi lua pauza de masă. Larysa vine și el. Banzai lucreză de noapte și vine negreșit. Îmi dai telefon cu jumătate de oră înainte de a intra în Bacău și ne vedem acolo.
-Cum o să ne recunoaștem?
-Îți trimit ceva poze cu mine, copiii, soția. Dacă mă vezi pe mine, acolo vor fi și restul. Dar tu?
-Las să fie surpriză. Pregătește-te de una mare de tot.
-Ești tipă?
-De ce zici asta?
-Așa… pur și simplu… ești prea calm ca să fii băiat.
Aproape că eram contrariată de ce spunea Protoss. Îmi stricase bunătate de surpriză. Drumul până la Bacău, aproape trei ore bune de mers. Leon conducea și tăcea. Eu, cu laptopul pe brațe, tăceam. În spate, Oana, altă verișoară de-a Danei, tăcea și ea. Parcă plecam la priveghi. Îl văd pe Protoss online. Îi scriu:
-Suntem la jumătate de oră de Bacău. Anunță băieții, nu stau decât să bem o cafea.
-S-a făcut.
-Leon, oprim la Mc Donald’s , cum te-am rugat,ok? 10 minute. Cât beți o cafea, eu mă întâlnesc cu băieții. Mă așteaptă.
-Bine, dragă.
-Ce băieți? O aud pe Oana.
-Ah… nimic important. Am niște cunoscuți pe net cu care vreau să mă văd.
-Nu îți este frică?
-Nu, de ce?
-Nu știi niciodată pe net cine e de fapt celălalt, eu nu aș risca. Or fi infractori, hoți, criminali.
-Așa este, Oana, ai dreptate, îl aud pe Leon. De fapt nu cu Oana vorbea ci cu mine, știam.
-Nu sunt nici hoți nici infractori. Jucăm un joc împreună.
-Ce joc?
-Travian.
-Travian? Și la mine în birou am doi colegi care joacă.
-Vezi? Colegii tăi sunt infractori?
-Oarecum da, pentru că joacă de la serviciu.
Mașina tocmai oprește în parcare. Intrăm toți trei. Lume multă. Ora prânzului. Nu reușesc, de emoție, să disting printre figurile de acolo nici una care să semene cu Protoss.
-Ce comandăm?întrabă Leon.
-Mie o salată. Și cola.
Îmi scot telefonul din poșetă și sun.
-Sunt în Mac. Voi unde sunteți?
-La masa de lângă intrare. Trei bărbați, o soție și un copil.
Mă scuz și o iau într-acolo. Îi văd pe toți.
-Salut băieți. Eu sunt Babettu. Băieții se ridică, deloc mirați, îmi oferă un loc. Facem cunoștință.
Vorbim toți deodată. Soția lui Larysa, Larisa pare relaxată, încântată chiar.
-Cum de îți lași soțul să piardă timpul cu travianul? Nu te deranjează?
-Absolut deloc. De când joacă travian e cel mai bun soț.
-Cum așa?
-Nu bea, nu stă cu băieții la o bere după serviciu, vine acasă, duce gunoiul , trage cu aspiratorul și în genere orice îl rog face în casă ca să fie sigur că după aia stă la calculator. Așa că de ce să mă plâng? Că stă acasă?
Vorbim toți deodată, râdem, comentăm despre noobi.
-Mai ții minte faza cu cangurul imperial? Ai văzut ce armată are Satan88? Dar de Giurcu ce ziceți? Oare Mt ce intercity a reușit să facă cu resursele de la noi? Ce părere aveți de noi aliați, aduși de Sylvia? Sylvia e viitoare soacă a lui Beryy? Nu știam. A ținut un WW pe S6 și l-a dus la 100? A jucat cu eliții până acum? De unde știm că nu ne trădează la final? Nixon o fi arab? din Al kaida cumva? Și el s-a desprins din Elite? Fug toți de acolo sau au doar orgolii? Pare că organizează Force în stilul trupelor de comando, ați văzut? Am avut cont spion la ei. Strategii, atacuri în haită, targheturi, e militar de carieră oare?. Emil cu Purcica are chiar fermă de porci undeva la Slobozia? Nu știam. Cumpără cu gold orice jucător vrea? Uite pe mine nu o să mă cumpere niciodată. Facem sate capcană, sigur că da. Pot să își spun mami? Că ești cea mai grijulie mami de alianță!
-Băieți, trebuie să băgăm mai mult gold în joc. Mă uitam la Parma,e ultima venită, abea a făcut contul, dar crește cu gold într-o zi câți alții în șapte. Abea de s-a înscris și a ajuns în primii 10. Am auzit că are experiață, nu glumă, dar și goldul e gold.
-Cu 25% mai multe resurse, instanturi la clădiri, cred și eu! Dar nu am cum să bag gold. Nu prea am de unde. Salar de bugetar, familie mare, zice Banzai. Mai fac căte un cont pentru gold, dar toto e greu, să îl urci la 250 populație, să primești recompensa.
– Mai bine mai găsește doritori de travian și vă adunați 3 pe un cont și investiți câte puțin pe rând, decât să jucați pe 3 conturi fără aur…
-Târgul e și el aur, dacă îl folosești cu înțelepciune. Comertul poate salva mult în Travian. Pune sau prinde oferte în avantaj, 2/1.
-Eu zic, râde Larysa să ne luăm o slujbă paralelă doar pentru gold. Gen: băieții: spalat parbrize în intersectie, fetele: un webcam pe monitor și făcut un ban cinstit pe net în timp ce joacă travian.
-Nu, nu, eu am altă idee, râde Protoss: jefuim toți trei o bancă, dacă suntem prinși, insistăm sa ne bage într-o pușcărie cu WI-FI!
-Nu. O idee mai bună: candidăm la primărie/președenție apoi furăm cu douămaini, că nu se face pușcărie.
-Mai bine încercați să nimeriți 6 din 49 la loto. Sau să îl luăm pe Ogică coplayer.
-Elena, vrei să îți aduc aici salata?
-Scuzați. El este Leon (aș fi putut continua viitorul soț, logodnicul… dar am lăsat-o așa, mi se părea ridicolă toată situația și vorbele îmi stăteau în gât) Ei sunt camarazii din joc.
-Trebuie să plecăm, Elena, mai avem de mers. Să nu ne prindă seara pe drum.
-Imediat, zic. Mă uit la ceas. Trecuse o oră nici nu aveam habar când. Iau două guri din salată. În celălalt colț de sală, Leon și Oana își terminaseră de mult porțiile, așteptau stingheri, nereușind să lege un dialog între ei. Nici măcar nu se priveau unul pe altul. Mă ridic, îmi pare rău, aș sta cu voi de vorbă până diseară, apoi îi îmbrățișez pe toți, rând pe rând, ca pe niște frați, cu promisiuni că ne vom mai întâlni.

05/13/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | , | 1 comentariu

Travian pe paine 17

17Confederația noastră devenise precum un organism viu. Simțeam că aparțin lui, că fac parte din răsuflarea lui, că îi întrețin vitalitatea și contez pentru toți din jur. De ce nu aș recunoaște: îmi plăcea. Scutierii mei începuseră să iasă unul câte unul pe bandă rulantă din cazarmă, instruiți și disciplinați. Pe unii îI trimiteam imediat să apere vreun sat, unde se cerea. Cu puțin noroc, alții aveau să mai îmbătrânească și să crescă în grad, să capete putere. La grajd câțiva cai, primi druizi așteptau și ei ordinul de a pleca în misiuni urgente. Mircionius avea grijă să ne antreneze să ne sincronizăm în apărarea satelor. Eliții nu glumeau deloc. Le stăteam în coastă și nu doreau să ne vadă crescând acolo. Protoss rămăsese să coorodneze eventualele acțiuni ofensive. În fiecare seară la ora zece întruneam comandamentul.
-Trebuie să facem un forum intern, unde oamenii să găsească informații, să se cunoască.
-Așa este, Mircionius, cine se pricepe?
-O să mă ocup eu, am mai făcut forum pe server normal, doar să îmi dași idei de topicuri, zice Protoss.
-Cum rămâne cu sitterii?
-Vom pune doar siteri din alianță. Ne-a ajuns un spion.Cu siteri, conturile vor crește, e mai bine în pattru sau șase ochi pe cont decât cu doi. Apoi siterii pot fi un lucru bun antispionaj. Daca Gaul ar fi avut măcar un siter loial nouă, nu ar fi îndrăznit să facă ce a făcut.
A doua zi, dau mesaj în alinață:
„Fraților, după cum știți, spionul Elite la noi a fost chiar Gaul. Fără supărare, ca să ne știm în siguranță și să nu mai avem surprize,este absolut obligatoriu să vă puneți siter. Un siter este însă util pentru a vă supraveghia contul când nu puteți intra, sunteți la școală sau la serviciu. Vă ajută să vă dezvoltați. Vă poate feri resursele sau trupele în caz de atac. Un siter bun este comoară. Dar am o mare rugăminte: siterul trebuie să fie dar din această alianță. Vă descurcați fără sitter? Nu contează. Vă puneți unul și îl rugați să nu se imlice decât când îl rugați voi. Cum îl găsiți? Este deschis pe forum un topic –caut/mă ofer sitter. ”
Mesajele nu mai conteneau.
Am nevoie de sitter de la 8 la 14 și nu găsesc, nu vrei să întrebi tu?
Nu găsesc siter.
Unde este forumul?
Nu am nevoie de siter, ce fac?
Siterul pe care l-am găsit nu știe să joace cu barbarii, a atacat și am pierdut armata. Vreau alt siter.
Vreau un siter de noapte.
Și uite așa, în loc să îmi simplific munca, ea devenise o corvoadă. În loc să scap de grija spionilor începusem să bănuiesc jumătate din alianță că este spion. Mircionius îmi spune:
-Nu te mai consuma! Lasă-i să își bată singuri capul. Prea i-ai învățat cu dădăceala. Tu ești unul singur, nu poți să ai gruja a 59! Dăm un MM și spunem clar: cine va fi controlat pe cont, găsit fără siter sau mai rău, are bulină galbenă și siterul nu a intrat pe cont, va fi dat afara.Fii mai dur cu ei. E joc de război? Trebuie să îi învățăm să se poarte ca într-o cazarmă.
-Ai derptate și tu. Uite cum voi face ca să terminăm mai repede. Copiii ăștia par că nu se vor mai descurca nicicând. Prima jumătate va fi sitter la cea de a doua jumătate. Și invers. În acest fel cei buni îi vor ajuta pe cei din urmă, cei mai puțin pricepuți vor învăța de la cei bătrâni.
-Și cum rasele cum facem?
-Ce am spus va rezolva și asta. E bine ca dacii să se proceapă puțin și la jocul barbarilor, și invers. Un jucător bun trebuie să aibe idee despre cum joacă alte rase. Așa va deveni mai eficient.
-Ești genial, Babettule!
-Mircionius, nu sunt băiat, cum e scris la profil. Suntem o echipă deja și e bine să fiu far-play cu tine. Deci nu sunt un el , sunt e ea. Lui Protoss lasă-mă să îi spun tot eu, așa e corect, nu vreau să creadă că mă feresc de el.Ok?
-Ok.Mi-am imaginat eu.
-Bine că nu te deranjează să ai o ea șef!
-Nu, sunt încântat chiar. La serviciu am o șefă și treaba merge bine. Cel puțin nu sunt înjurat și nu țipă la mine.
-Ce lucrezi?
-La o tipografie.
-Căsătorit?
-Da, soție și copil de 6 luni.
-Dar ești destul de activ, joci bine, cum le împaci pe toate?
-La tipografie lucrez mult în ture de noapte. Mașinile fac totul, eu doar supraveghiez, dar trebuie să stau treaz. Travianul mă ajută să nu adorm. Acasă dorm cât e soția acasă. În rest stau ce bebeul și cu calculatorul deschis. Mai arunc un ochi acolo. Chiar este ok.
-Și soția?
-Soția nu zice nimic. Dar i-am făcut și ei cont.
-Ce cont? E la noi?
-Nu, am reușit să intru cu el într-un wing Force. Stau cuminte acolo.
-E bine așa.Fii atent, ca spion, să nu fii prins, trimite totdeauna defens și fakes când cere nixon, nu trimite niciodata întăriri la tine de pe contul acela, lasă-i să te verifice ori de câte ori au chef.
-Exact așa am făcut. Poate ajung să mă infiltrez și la conducere, cumn a făcut Gaul.
-Da. Ai grija la mesaje si rapoarte.
-Nu e nevoie. Din moment ce tot eu intru acolo, nu am la ce da mesaje. Până acum citeasc doar mesajele date de ei. Nixon dă circulare, face instrucție, nimic de spionat. Ce e la ei, e și la noi, organizare de început.
-Știu.
-De unde știi?
-Am avut și eu Druidra cont spion la ei.
-Și acum cum a ajuns la noi?
-A fost banat, cei din Force l-au exclus dar apoi am reușit să îl debanez și l-am cedat unui noob, un puști care mi-a fost pacient.
-Aha! E bine, e bine dacă știi cine e proprietarul li oricum, mai bine preiei un cont mic decât să iei totul de la 0.
-Putem da niște raiduri pe contul tău spion, ca să îi facem cover mai bun. Vedem și de cât defens sunt în stare ai lui nixon să strângă.
– Mesajele care mă intereseaza în mod deosebit sunt cele în care se cere defens. Ca să evitam ambuscadele. Eliții au atacat în ei tare zille astea. Cu Knights au fost doar atacuri de farmare, dar eliții au scos deja catsapultele și s-au apucat de demolat sate din Force. Unii nici nu au apucat să facă coloniștii și cei din Elite le discrug vilele. Joacă murdar.
– Cred ca Elite vor câștiga din nou, ăștia își vând și mama și tata și orice onoare pentru a câștiga iar.Tineti minte: în caz că ești descoperit, vei primi instant defensivă și un loc în confederație.
-Sper să fiu un James Bond pe cinste.
-Cum se numește contul?
-Dulcineea.
Îmi plăcea să iau harta și să o studiez. Să văd cine unde s-a mai extins, ce alianțe s-au mai ivit, care unde migrează și ce teritorii se mai revendică. Ca la geografie, odinioară, ca la lecțiile de istorie, pentru mine harta travianului era vie. Acolo, sub ochii mei, se nășteau popoare. Imperii. Imeriul Elite, imperiul Force și iată, încet, încet, se înăța steaua unui nou imperiu ce își revendica teritorii și drepturi. Eram noi, de sub sceptrul lui Ahille, neamul knights-ilor! La granițe, exact ca de la facerea lumii, erau mereu mici conflicte. În sud ne luptam Eliții, la est cu cei din Force. În nord era un ținut al nimănui înghețat și arid, unde ne puteam încă extinde, loc bun, cu oaze, unde cei singuratici putau să își aleagă loc bun pentru crescut hammere iar la vest de noi erau tundre populate de triburi încă ale nimănui. Ferme, jucători rătăciți. Nord vestul încă nu își descoperise un lider iar fără el era lipsit de apărare și fără putere. Elite păreau cei mai dezavantajați, pentru că, rămânând undeva spre centrul hărții erau înconjurați din toate patru zările de dușmani. Asta părea să le placă totuși. Erau jucători experimentați, luptători de marcă,lupi bătrâni, le plăcea acțiunea. Primele două runde ale speedului ei le câștigaseră detașat, auzisem. Nu prea aveam idee în ce constă finalul de joc. Dar Ahille și Beryy ajunseseră împreună foarte aproape de victorie, ei și o mână de prieteni cu un server înainte. Mergeau pe un drum oarecum cunoscut. Aveam încredere. Iar în travian încrederea e kerosen. Chiar dacă pentru mine, atunci, erau mari necunoscute în ecuație. Ce anume avea să decidă succesul sau esecul nostru? Este o alianta doar o suma matematica a jucătorilor ei ei? În mod cert, nu. Auzisem că fost multe aliante top 1 ca populație care nu au avut nici măcar un WW propriu. Atunci cine câștigă și de ce? O fi doar meritul curajoșilor, mereu pe linia întâi de front? Este poate meritul celor cu nervii tari care stau tăcuți precum niște mari incubatoare de soldați și 5 luni din an au grija să genereze un hammer pe cinste? Cu care să demoleze minunile altora? Este meritul celor altruiști, defenderii, din care făceam și eu parte, care mereu fac, trimit și desigur, pierd trupe pentru ca alții să aibă medaliie de cei mai buni apărători? Este meritul celor disciplinați care nu fac performanțe personale prea insemnate dar care trimit ori de câte ori se cere fake și croop, asigurând din umbră succesul unei acțiuni în care alte personaje se încununează de glorie? Este meritul liderilor care știu să coordoneze echipa, să o motiveze și să facă o politcă bună? Mereu mă întrebam ce va urma, cum va fi jocul. Probabil toate erau importante și aveau partea lor într-o victorie finală. Sau poate este doar o chestiune de noroc? Nu îmi rămânea decât să am încredere în noii mei prieteni pe care parcă îi știam dintotdeauna.

05/10/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | Lasă un comentariu

Travian pe paine 16

16 Într-un final primesc și mesajul de la MT, destul de oficos, pe messenger:
-Știu că au fost ceva probleme cu jucătorul Tazi dar s-au rezolvat ameabil. Dacă se poate, eu, Ahille , Beryy, te rugăm să o reprimești în alianță.
-Cu plăcere, răspund, acum trimit invitația. Vreau să mă sfătuiec cu tine într-o problemă.
-Spune.
-Știi, trebuie să fac o descriere frumoasă alianței mamă care să fie preluată și de winguri. M-am gândit la un imin, ce zici?
-Un imn?
-Da, pun link de pe youtube. Voiam să îmi spui dacă îți place.
-Acum nu am cum asculta. Eu administrez un restaurant în Brașov, dacă aș asculta ce îmi trimiți s-ar auzi în toată sala pentru că nu am alt calculator decât cel din care se difuzează muzica.
-E ceva frumos, decent, promit.
-Poate mă faci de băscălie. Dă linkul.
Îi dau linkul spre melodie. Amigos para Siempre cu Sarah Brightman și José Carreras a răsunat undeva, în Brașov, într-un restaurant, fără ca vreunul dintre cei de acolo să își fi imaginat că ascultă noul imn Knights.
-Merge, mie îmi place.
-Mă bucur. Nu știam că ești brașovean. Acum mi-am dat seama. Peste o săptămână ajung la Predeal. Poate reușim să ne întâlnim în week-endul viitor.
-Cu mare plăcere. Îți las un număr de telefon. Bia se va bucura de o ieșire spre Predeal.
-Soția ta?
-Da, X-Trem.
-Wow, nu știam că jucați în familie.
-Tu vii singur?
Am simțit că mi se taie picioarele. Pentru MT eram un tânăr cowboy.
-Poftim Elena, descurcă acum ițele! Să îți testăm curajul, îmi șoptea la ureche Babettu.
-Lasă, am trecut prin atâtea în viață, m-oi descurca și acum, nu mă mai dădăci! Odată și odată tot se va afla.
-Vin cu un grup de prieteni, i-am răspuns pe moment lui MT.
-Cred că am o poezie frumoasă. O am la profilul meu deja. Un text care merită pus. Dacă nu găsești altceva..

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.

-Mulțumesc, Traiane. Dacă nu găsesc altceva o pun pe asta. Merge. Dar mi-ar place ceva specific nouă, din nord, vikingi, cavașerii nordului…Tot căutam ceva pe tema asta și nu reușeam să găsesc să fie special.Tema mea de acasă dată de Ahille stagna. Eram într-o totală lipsă de inspirație. Și, de parcă Dumnezeul Travianului ar fi știut ce mă frământă, Cerber, un adolescent de 18 ani, noob îndrăgostit la prima vedere, ca și mine, de travian, îmi scrie un mesaj.
-Ce zici de poezia asta? Dacă o găsești bună, pune-o la descrierea alianței noastre. Eu cred că se merită.

NOI suntem KNIGHTS
Dintre fiordurile înghețate ale Nordului
Ne-am ridicat pe caii noștri sălbatici
Să despicăm lumea în copitele lor de oțel.
Oprește călătorule !
Nu mai înainta nici un pas dacă ți-e dragă viața,
Căci noi aducem cu noi vânturile turbate ale Nordului
Iar pe cerul nostru, aurora boreală
Vestește regatul etern.
Privește, ascultă, apoi fugi,
Ascunde-te din fața furiei noastre,
Căci răsuflarea noastră îngheață sângele în vine
Iar privirea noastră de foc incendiază satele
și armatele dușmane
și le impraștie cenușa în cele patru zări
precum vântul împrăștie pleava …

Era exact ce așteptam. Pun poezia și imnul la pachet și îl trimit către Ahille. Primesc doar un mulțumesc și atât.
-Ai ceva cu mine?
-Ce să am?
-Văd că nu prea îmi vorbești.
-Nu? Scuze. Am așa de multe scrisori încât mă simt depășit din când în când. Toți nemulțumiții îmi scriu mine, de parcă nu ar avea lideri ori nici nu își pun problema să încerce măcar să rezolve singuri problemele. Scuze încă odată. Nu am nici un motiv să fiu supărat pe tine. Ești un tip de nota 10, crede-mă. Tot respectul.
-Da, Elena, curaj, o aud râzând pe Babettu. Să vezi ce or mai râde de tine toți. Cu cât le spui cine ești mai repede, cu atât mai bine pentru tine. Minciuna are picioare scurte.
Mă și închipuiam aruncată ca pe o zdreanță nefolositoare la marginea hărții și toți jucătorii din ținut cu câte o piatră în mână, strigând:
-La moarte cu Babettu! Trădătoarea! S-a dat drept altcineva doar ca să ne înșele! Jos cu tine. Mergi de plimbă nepoții prin parc, tricotează șosete,mergi la miting să îți mărească pensia, nu ne încurca pe noi pe aici. Destul te-ai dat mare. La moarte cu babeta asta sclerozată!
Brrr… ce sinistru.. brrr… țrrr… țrrr…parcă e totuși soneria. Soneria de la ușa mea. Mă uit pe vizor: coafeza pensionară, cu mâna ruptă. Iar vrea țigări, iar vrea Sprite. Mai bine nu-i deschid. O să ard în iad! Cazanukl cu smoală încinsă e cât sufrageria mea de mare. Îi deschid.
-Domana doctor, aveți cumva țigări? Mă întrabă mai mai să treacă de pragul ușii.
Mă proptesc cu toată puterea în ușă și nu o las să se intredeschidă mai mult decât un lat de palmă.
-Sunt doar în maieu și chiloți. Scuzați. Nu știți că nu fumez?- asta este, mint,mint, doar o pleca mai repede din ușă.
-Știu, dar mă gândeam că poate v-o fi adus vreun pacient, deh.. ziceam.
-Să fii matale sănătoasă. Nu am primit țigări de nici nu mai țin minte când. De pe vremea când nu se găseau de cumpărat. Dar am o ciocolată dacă vreți.
-Numai să nu fie expirată.
Deschid frigiderul, iau ciocolata. Era expirată. I-o întind prin deschiderea ușii. Nu-i nimic, poate baba nu vede prea bine.
-Dar ceva de mâncare? Că pensia vine tocmai luni. Poate un iaurt, sau fructe.
-Păi… nici eu nu am.
-Niște felii de pâine, că îmi fac un ceai dulce, zahăr mai am.
-Nici pâine.
Baba mă privește a neîncredere. Probabil așa, în cadrul ușii, mă vede deja și ea între limbi de foc și în spate cu un imens cazan cu smoală.
-Un moment. Cred că am niște ouă.
-Nu mănânc ouă. Din cauza ficatului.
-Aha, lăsați, azi fac cumpărături și o să vă cumpăr iaurt și pâine și ce mai doriți.
-Iaurt Bucovina, din ăla mic, că nu e acru, și mere golden, să nu fie smochinite. Și o pâine feliată. Albă. Dar bani vă dau la pensie. Și un pachet de Marlbolor roșu.
-Am înțeles. Bucovina, golden, albă, Marlboro.
Vrând, nevrând, de frica iadului, mă îmbrac. Aceiași blugi, același pulover, aceeași vestă. Îmi trec degetele prin păr, și așa bate vântul, tot îl zburlește. Oricum, tot trebuia să merg la piață, la supermarket. Mai erau câteva zile și porneam la drum. Măcar de niște sandwishuri, acolo. Îi trimit mesaj lui Protoss:
-Trebuie să ies din casă o ora sau mai bine. Am de făcut cumpărături, în week-end plec la Predeal. Cum se termină lanul de grau la lvl 10 ridică te rog brutăria 1-2 nivele. Vezi și mina de fier dacă ai cu ce să o faci la lvl 10, să putem ridica topitoria. Dar sper să mă întorc eu până atunci. Mulțumesc.
Ies din casă pe o vreme destul de capricioasă. Când nor de ploaie, când rafală de vânt, când soare. În supermarket îmi umplu căruțul până la refuz cu de-ale gurii și alte de trebuință. Conserve de ton, compot de ananas, conserve de mazăre, paste, zacuscă, cașcaval, brânză topită, kechup, sos de maioneză, zahăr, orez, legume congelate, pste vegetal, curmale, smochine, 1001 feluri de stiksuri, snaksuri, popcorn. Să fie acolo pe câteva luni, să nu mai pierd timpul cu din astea. Detergenti de rufe, balsam, șampon, deodorant de camera, săpun lichid, șervețele, hârtie igienică, demachiant, dizolvant, covoraș pentru baie, lavetă din microfibră, semințe de dovleac decojite, alune, migdale, kent lung, Marlboro roșu scurt, mere golden, iaurt Bucovina. Ajung la casă, plătesc și rămân în mijlocul drumului până la ieșire.
-Cum o să duc toate astea acasă? Nu sunt normală. Îl sun pe Leon:
-Bună. Ești ocupat?
-Așa și așa. Depinde.
-Depinde de ce?
-Depinde de ce întrebi.
-Am nevoie de tine.
-Atunci nu sunt ocupat.
-Sunt cu o groază de cumpărături la Kaufland în parcare. Nici cu taxiul tot nu mă descurc. Nu pot să le duc pe toate singură.
-Atunci sunt ocupat!
-Atunci suie fundul în mașină și vino să mă ajuți.
-Ce am la afacerea asta?
-Pai.. vrei să o spun aici, să mă audă tot poporul care trece pe lângă mine? Ai să primești recompensa când ajungem la Predeal.
M-a ajutat să îmi pun toate cumpărăturile, care pe căprării, la locul lor. Îmi ardeau degetele să deschid calculatorul dar tot eu îmi spuneam: asta ar umple paharul, ar fi prea de tot, chiar nu se face!
-Cât dăm la botezul copilului? E băiat sau fată?
-Nu știu. Vedem acolo. În funcție de cât costă cazarea, masa, să rămână și copilului.
-Cumpărăm cadou?
-Nu, doar bani.
-Cu ce să mă îmbrac la Predeal? mă întreabă iar. O fi nevoie de costum și cravată?
-Nu, asta nu, blugi și un pulovăr. E o pensiune la munte. Mergem să facem mișcare. Botezul e un pretext.
-Poate botezul e un pretext ca să mai vorbim și noi, ca pe vremuri. Simt că te-ai schimbat. Nu am idee de ce.
-Nu m-am schimbat doar eu, totul se schimbă în jurul nostru, și tu te schimbi. Hai să lăsăm discuția aici. Nu ajungem nicăieri. Iar începi? Îmi cauți nod în papură. Dar nu m-am schimbat eu, crede-mă. Nu știu cum să te fac să mă înțelegi. Cred că am probleme cu managementul timpului. Nimic mai mult.
-Da, sigur că da. Managementul timpului. Am însă o nedumerire.
-Spune.
-Ceva ce nu mi-a plăcut când te-am văzut în parcare la supermarket.
-Ascult.
-Erai nemachiată. E prima dată când te văd ieșind din casă fără să te aranjezi. Azi e sâmbătă. Ai fi avut timp să o faci. Nu ți se pare curios asta? Eu m-am îndrăgostit de o Elena extrem de pedantă. Unde este acea Elena?
-Fii serios! Asta-i bună. Am ieșit la cumpărărturi, nu la teatru.
-Ok, la teatru când mergem?
-Când iei bilete, desigur. Ce ar fi să pregătim prânzul și poate ne uităm după aia la un DVD. Cât duc eu cumpărăturile babei, pune te rog niște apă la fiert, o să fac paste.
-Ce babă?
-Vecina. Baba care și-a rupt laba. Care voia să îmi lase mie garsoniera doar să o îngrijesc.
-Pai de îngrijit oricum o îngrijești. De ce să nu profiți și tu?
-Dacă mai trăiește 10 ani, mor eu înaintea teroristei. Și doi, nu am timp de umblat pe la notariate.
-Sigur că da. Vezi tu, dacă raiul nu există, va fi cea mai tare țeapă pe care ai luat-o!
-Nu glumi cu astea.
Am mâncat, ne-am uitat cum plănuisem, la film. Deja erau 5 ore pe muchie de când nu intrasem pe cont. Nu s-a întâmplat nimic, mă liniștesc singură. Protoss are grijă. Dacă o fi vreo urgență și la el și nu a intrat pe cont? Dacă e ceva de hotărât în alianță? Dacă este careva sub asediu și eu nu știu nimic? Nu am mai rezistat și am deschis iarăși calculatorul.
-Ce faci? Iar mă înșeli?
-Doar 5 minute și gata.
-Nu va fi niciodată gata. Sincer, nu te înțeleg. Încerc să accept, dar nu înțeleg. Hai că plec și eu la mine la birou. Am niște pledoarii de făcut. Trebuie să studiez niște normative. Te las în paradisul tău.
Ne luăm rămas bun. Intru pe cont. Mă uit la rapoarte: nici un atac. Mă uit pe sat: brutăria se înălța falnică lângă primărie și scotea fum pe horn. Semn bun, încă 10% în plus hrană pentru soldați. La topitorie muncitorii trăgeau să ridice primul etaj. Bun și asta. La mesagerie mă așteptau mulțime de scrisori nedeschise. De când pocinogul cu Tazi, Protoss nu mai deschide nici un plic. Cum e cu casa de cultură? Sunt atacat, vreau ceva defens. Piciu are oaza comună cu croperul meu, cum facem? Am nevoie de fier, ofer lut, poți să dai mesaj în alianță? Siterul meu nu e bun, nu îmi poți găsi altul? Dacă mergi spre Predeal sigur drumul trece prin Bacău. Nu concep să nu ne vedem. Măcar pentru un sfert de oră, la dus, la întors, cum poți. Și Larysa și Banzai vor să te cunoască. Nu acceptăm refuz.
Ok, băieți,dar eu nu accept să mă dau de gol. Babettu mă privea cu mâinile încrucișate și cu un zâmbet de superioritate în colțul gurii.
-Știam eu că ești o lașă!

05/02/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 4 comentarii

travian pe paine 15

15-Ce a zis MT?
-Încă nu a citit scrisoarea mea.
-Nu ridica nimic în satul nou până nu se ia o decizie. Nu fii capră!
-Capră?
-Da, capra este un animal, dacă nu știai. Caper domesticum.
Nu mai răspunde la mesaje. Am jignit-o rău! E în grevă. Ori, cine știe, poate face baie sugarilor, le schimbă pemeperșii, le dă cu biberonul.
Marele Traian citește mesajul de la Tazi destul de târziu. Nu prea înțelege nimic, flămând și obosit de la muncă.
-Ce spui, domnule Eroare? Despre ce sat vorbești?
-Doamna Eroare, nu trebuie sa dezmint prostia feminină, răspunde Tazi.
131/111. Ți-l las fermă ce vrei tu, numai să nu pățească Babettu nimic, nu e de vină. Eu sunt capră.
-Special am să cercetez catapultele. Apreciez gestul pe care îl faci dar este inutil. Ai luat ceva ce îmi aparținea mie. Crooperul chiar îmi trebuie pentru armata secundară.
-Las că până la catapultele tale le-aș rupe eu picioarele coloniștilor, dar de unde să-i mai iau. Mi-am schimbat numele satului din Tazi în „Proasta satului”, e cea mai bună idee pe care am avut-o azi.
-Da, pentru că în rest ai fost extrem de neinspirată. O să vorbesc cu cineva care are catapulte.
Ahille îmi comunică rece printr-un mesaj:
– Sonya va catapulta satul lui Tazi. Atacul va ajunge abea mâine dimineață la ora 4, timp în care nu se va mai construi nimic pe satul acela. Văd că nu ai găsit nimic la descrierea alianței, cum te rugasem.
Răspund și eu sec și protocolar, de parcă subit intrase în noi toți micobul îndoielii și deznădejdii:
-Bine, e o hotărâre corectă cu Tazi,cât despre descriere, mai lasă-mi o zi sau două, trebuie să găsesc ceva deosebit. Și plec la culcare oarecum supărată, oarecum liniștită. Dimineață, abea se crăpase de ziuă, mă duc direct în tavian. Cu ochii cârpiți de somn îmi dizolv un pliculeț de nes și îmi aprind o țigară în timp ce windowsul se desfășura înaintea mea cu încetinitorul, parcă în ciudă. În sfârșit intru pe cont. Al doiklea sat al lui Tazi tot acolo. Mă uit pe atacuri în alianță. Cineva îmi luase câteva resurse în cursul unui raid. Nu mare pagubă, mai mare rușinea mea și deranjul atacatorului. Sonya catapultase satul lui Tazi dar nu-l distrusese complect. Nu mai înțelegeam nimic. Tazi online. Îi scriu, de parcă noi două nu vorbisem niciodată despre animale:
-Cum de ai rămas în picioare cu satul 2? Nu ți-au mai demolat satul?
-Chici.
-Zi-mi tu.
Tazi îmi povestește toată tărășenia.
-Nu mai crești nici o clădire, să terminăm repede bâlciul, îi scrisese MT. O să te ajutăm cu resurse să faci alți coloniști și pleci unde vezi cu ochii. E bun planul? și schimbă te rog denumirea la sat. Asta e, ai greșit. Toată lumea greșește!
-Aștept să catapultați satul să fac alți coloniști. Dacă-mi trimiți resurse mă sinucid. Ba nu: te atac! „Proasta satului atacă Plazza de Catilla”
– Staiiiiiiii. Mi-a venit altă idee. Ai 4 cladiri, vin 4 atacuri cu catapulte, fiecare va demola o clădire și îl va duce la 0. Urcă satul repede. Atacurile ajung mâine dimineață. Până atunci ai timp să-l urci și nu va fi distrus complet. Te mai ajut eu cu resurse de pe sat 3. Să nu faci zidul ca să nu distrugă nici una dintre catapultele lui Sonya. Așa economisești mult timp,nu trebuie să mai faci coloniști din nou! Vei face din crooper capitală. Voi ține și din armata mea la tine, iar tu vei face aramtă defensivă ca să îmi aperi spatele.
-Dar nu mă pricep la făcut armată. Nu am experianță.
-Nu îti face griji de experienta; eu si Ahille te vom ajuta și sfătui cu tot ce ai nevoie! uite…am vorbit cu Ahille și am căzut de acord să te lăsăm acolo. O singură condiție: să fii de încredere și să mergi cu noi până la capăt. Noi facem armate de atac iar tu vei face defens pentru noi. Astfel ne putem ajuta. Am să-I scriu lui Babettu le scriu să te primească înapoi! Ce zici de plan?
-Nu știu. Eu sunt începătoare. Voi sunteți categoria grea… asta presupune să mă îndrumați, nu știu cum să fac sate de defens… nu am experiența necesară…
Mai bine strică satul, e doar un joc până la urmă, offf n-am mai pățit așa ceva…am fost melodramatică. „Proasta Satului intreaba suport – cum pot sa-mi catapultez singura satul?”
-Fii atentă. Sunt pe drum 4 atacuri cu catapulte. Trimit resurse, ridică urgent măcar două lanuri, clădiri, nu contează, astfel încât satul să nu fie dus la 0. E cel mai bine pentru toți, înțelege.
– Mă omori cu zile. Ce-i cu atâtea remuscări? Fii rațional. Nu-i prea multă cheltuiala și agitația pentru o amărăciune de sat? E parcela ta, n-am stiut legile nescrise ale Travianului, acum le-am învățat și le-oi ține minte. E prea mare bătaia de cap pentru mine. Tu știi pașii următori, ai strategie… satul ți se cuvenea. Nu merită să faceți voi eforturi pentru un începător pe speed! Las catapultele să distrugă satul. Fără resentimente și remuscări, fără resurse compensatorii, că nu sunt miner, nu mă face să muncesc doar ca sa ți le trimit înapoi dublate. Știi, prostul are mintea odihnită…
MT din Plazza de Catilla trimite resurse spre Prosta Satului, să ridice repede noi clădiri. Tazi se supune ordinului. Trec și cele 4 atacuri cu catapulte demolează doar 4 dintre ele, satul rămâne în picioare.
– Sper că nu te-au afectat prea tare catapultele:( îi scrie MT a doua zi pe la 5 dimineață).
-Neața. Nicidecum, m-am scuturat de praf și acum mă ocup de grădină, vecine,
am adunat frunzele moarte și vreau să tund un pic și gardul viu. N-a fost chiar așa rău. Azi o să ridic palatul. Am resurse, sper să nu plouă până ridic acoperișul. Mulțam pentru multe, o să mă recompensez… n-o să auzi manele din curtea vecină și nici fumul de la grătar n-o să-ți murdărească perdelele.
– Vezi că la mine se lasă cu chefuri și muzică până noaptea târziu, intră MT în joc.
– Las, că și la mine am muzică pe două tonalități, soprană și tenor. Toată ziua, toată noaptea. Gemeni. Upss… Acum am văzut resursele la târg…dacă îmi mai trimiți, o să le investesc într-un superb pitic de grădină, la tine-n curte!
-Am vrut doar sa te ajut. Nu mai face pitic. Eu nu mai am grădină, că au mâncat-o caprele din celălalt sat. Îmi pare rău că ne-am întâlnit în astfel de împrejurări. Dar serverul este abea la început.
********
-Eu cred că MT te cere și de nevastă cât de curând, îi spun eu după ce termin de citit. Mare domn. Măi fată, ai reușit să-mi descrețești fruntea și sa îmi aduc aminte că luăm jocul cateodată prea în serios, o să îți dau ID-ul meu de mess, poate vorbim și în particular. Dă-l încolo de joc, pe bune, om în toată firea mă trezesc noaptea să văd dacă nu am atacuri prin sat. Normal este să ne cunoaștem și să ne distrăm, că jocul se termină, prietenii rămân. Ești de nota 10 și intră urgent înapoi în alianță până nu te pețește MT ori Ahille, văd că faci prăpăd printre bărbați. Apropo de bărbați: poti sa tii un secret mare de tot?
-Nu cred. Deci mai bine nu îmi spune.
-Măi… să fie… nărăvașă femeie mai ești…. asta cu proasta satului.. e de pomină… hai să îți zic secretul meu, știu că o să fie ok, e un joc. Nu sunt animal!
– Asta e o glumă sau ce?
-Nu, și eu sunt tot tipă, ca și tine, am însă un handicap: am 49 de ani.
-Și ce e cu asta? Nu mă impresionează.
-Nu zău! Dacă m-aș apuca să scriu asta în profil, zi-mi, câti din adolescenții rebeli din alianță și din bărbații însurați și respectabili m-ar mai lua în serios?Plec la serviciu. Îți trimit invitație în alianță, onoreaz-o. Și mai avem de onorat o promisiune.
-Care?
-Aia cu defensul.
-Încă nu intru. Să te roage MT să mă primești, așa, ca de la șef la șef. Ai un rang, păstrează-l, fii rea și cu coada sus. Fetele rele căștigă întotdeauna.

04/27/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 21 comentarii

Travian pe paine 14

14Viața mea părea că se așează dacă nu pe cel mai bun drum, cel puțin pe unul rezonabil. Cu noul laptop pe umăr, ca un școlar conștiincios mergeam la cabinet relaxată. Mă simțeam în control. Întotdeauna sunt timpi liberi între două consultații, cât să mai faci ceva pe cont, să dai un MM, să vezi cine mai atacă pe cine. Ca un făcut, revine și tânărul stresat la control. Alin. Reiau discuția despre travian. Îi explic că simptomele lui de boală sunt în esență o chestiune de autoapreciere, de imagine despre sine denaturată. Si că nu este suficient de matur și de antrenat pentru viață. Dar travianul tocmai asta este: un exercițiu. Că un succes în joc îți crește încrederea în propriile forțe. Te ajută să te concentrezi, să lucrezi în echipă, să scapi de stresul cotidian, etc.
-Ai ratat? Nu e gaură în cer. O poți lua de la capăt. Poate pur și simplu nu ai avut un profesor bun, căci travianul se învață.
Nu știu ce argumente am mai folosit, până la final copilul acceptă să ia Druidra, să intre la mine în alianță. Urma să îi fiu o vreme siter, ca să îi explic cum e cu armata și cum e cu dezvoltarea. Îmi mai trebuiau încă doi jucători până la maximim acceptat, de 60. Traversam o perioadă de calm. Îmi încurajam camarazii să se dezvolte repede în zona nordică. Trebuia să ocupăm teritoriul, patrat cu patrat, crooper cu crooper, să dăm semnale celorlalte puteri că acolo e pământul nostru și că orice intrus va fi repede demolat. Ahille alesese o strategie bună, evitând conflictele de început de server. Eliții atacau însă în disperare pentru resurse satele vechi, rămase în vale.
-Nu vom apăra primele sate, din zona lor. Punem curierii la treabă și cărăm de acolo ultima resursă în satele noi, să creștem repede. Demolați hambarele și grănarele, construiti beciuri, astfel încât eliții să prade puțin sau deloc. După ce prindem cheag, ni le vom distruge de tot singuri, unul căte unul, ca să nu fie cucerite de Elite. Nu dăm nimic dușmanilor. Nu cedăm nici un sat.
Îi trimit resurse lui Tazi pentru coloniști. Avea suficiente puncte de cultură ca să își faca al doilea sat. Ea, orgolioasă, îmi returnează tot.
-Hai, fată, hai, că rămâi de căruță. De ce nu accepți ajutor? Am locație bună. Vrei să o vezi?
-Nu, am găsit singură, crooper bun, tot în deal.
-Bine, aștept să văd mai repede cum te miști. Mulțumesc pentru Cristina. Adică Parma. Mă bucur că ai convins-o să joace pe speed.
-Mda.. dar să știi că nu va sta într-un wing niciodată.
-De ce fată? Ce are wingul? În Knights toți suntem egali, nu are importanță dacă ești în main sau în wing.Iar Parma abea de a făcut cont, e micuță.
-Nu contează. Parma nu e de wing. Îi place să fie între cei mai buni.
-Și aici sunt dintre cei mai buni. Am ajuns în top 20.
-Da, dar mainul Knights e în top 5.
-Toate astea se modifică. Vor fi reorganizări.
-Știu, dar vei vedea, Parma e gold abuser, va crește repede.
Atât a fost atunci toată discuția. Nu trece nici o zi, primesc mesaj de la Tazi, extrem de mândră de ea că a prins liber crooperul visat. Mă uit pe hartă și îmi zic că nu este adevărat. Luase chiar crooperul lui MT.
-Vai de mine și de mine.
-Ce am mai făcut?
-Cum ce? Tu nu ai văzut că era crooperul lui MT? Mâna dreaptă a lui Ahille? Mă spânzură ori unul, ori altul. Asta e ultima mea zi de travian, de viata fii atentă. Să te uiți la stirile de la ora 5! Doar am promis că voi da cu mâna mea locație fiecăruia, după cum mi-au fost repartizate. Acum ce mă fac? Mai, fată, numai în încurcături mă bagi. Te scot din alianță. Nu am incotro. Îmi esti simpatică dar gafe din astea nu se admit. O să iasă cu scântei. Nu știu, nu te-am văzut, nu mă cunoști. Tu te-ai dus acolo, descurcă-te.
-Mi-am pus sufletul pe tavă și au scuipat bețivii în el… Alianță de cinci stele, antren, asta spuneai? Și încă ceva: nimeni nu m-a mai făcut să plâng în Travian, măi animalule!!!
Rămân descumpănită. Am ajuns și animal. În loc să ies să mă plimb, să mă bucur de toamnă, să merg la iarbă verde, să-mi vizitez părinții, eu stau și fac repartiții de sate, învăț mucoși să joace și ajung în final “animal”. Era capătul.
– Eiii, acu sunt și animal???Deci iți explic în ce zonă să iei sat, îmi spui că te descurci, ok, dar atâta să te ducă mintea? Crooperul lui MT? De ce mă faci animal?
– Las’ că și io’s Mata Hari, deduc de-aici și curvă și spioană. Nu mă lua în seama, acu’s femeie, sensibilă, hormonală, deprimată post natal 🙂
-Măcar să fi întrebat.
-Am întrebat. Citește-ți încă odată corespondența. Nu ai răspuns.
Mă uit pe corespondență. Tazi scria:”am gasit crop langa 2 sate fondate de „Marele Traian”/ Knights, aliat cu noi. poate nu mă catapultează, sat 2 va fi 131/111, cam departe de toata alianța, sper să nu am evenimente neplăcute”
Protoss citise scrisoarea dar nu îi păruse semnificativă. Altfel, îmi lăsa mesaj. Așa conveniusem. Iar eu nu verificasem din urmă nici unul deja citit. Ce încurcătură, ce dezastru a ieșit! Tazi avea și ea dreptatea ei. Fusesem cu nebăgare de seamă. Trebuia să împărțim pe din două vina, să ne punem cenușă și să ne îmbrăcăm în sac. Poate nu ni se va tăia capul.
– A citit siterul acel mesaj. Oricum, nu se ia crooperul de sub nasul unui șef mare. Măcar atâta putea să te ducă mintea, cât de postnatală o fi ea! … de 2 zile abia am încheiat un coflict asemanator, cu chiu cu vai, zi, să fi fost în locul meu ce ai fi făcut tu??? Ahille mi-a dat ultimatum că desface alianța cu noi dacă le mai suflăm un singur crooper, am băgat eu o mică minciună nevinovată, ca să îmi motivez disperarea!
-Lasă că ies singură din alinață, să te scutesc de explicații. Mă descurc eu. E bine ce i-am scris lui MT?:

„Salut, sunt începator și astazi am facut cea mai mare gafa de când joc; din neștiință, nu din rautate. Am trimis coloniștii să fondeze sat lângă tine, în mintea mea proastă m-am gândit că suntem aliați. Am aflat ulterior că era crooperul rezervat de tine, am greșit și am fost dată afară din wingul vostru Knights B, a cărei siguranță am pereclitat-o. Nu știu ce pot să fac să mai îndrept gafa, m-am gândit să-ți scriu că poate mai poți face tu ceva, îmi pare tare rău, să nu te superi pe Babettu, nu e de vină.”

-Offf, îmi erai așa de simpatică, sincer, nu stiu, ceasul rau. E ok că i-ai scris, știi, mă gândesc că scrisoarea ta o să îi mai domolească din furie.Cred că nu scapi fără să îți catapulteze satul. După aia promit să te primesc înapoi, dacă mai vrei să vii. Offff, draga mea, offff.
– Asta e. M-am luptat eu cu 2 gemeni prematuri, oi trece și de asta. Să mă catapulteze…ia te uită ce nume tare am la sat acu’
Mă uit pe contul ei: Proasta satului. Pufnesc în răs. Daniela, asistenta, se uita mirata la mine.
-O nebună de la mine din alianta. Și-a numit satul ”proasta satului” realizezi ce comic? Proasta satului atacă pe… proasta satului trimite resurse la… sper ca o sa il schimbe.
Râde și ea și se uită pe ecranul laptopului, să se convingă.
-De ce și-a pus numele ăsta?
-De deșteaptă ce este.
Daniela nu îndrăznește să comenteze nimic. Însă îi surprind cu coada ochiului o crimasă în colțul gurii. Ca și cum ar fi spus „ vai de capul ei, ce zile a ajuns, a dat în mintea copiilor!”
-Hai că plec și eu acasă. E timpul. Ne vedem mâine. Îmi bag laptopul în geantă și pas alert spre casă, să văd cum se termină conflictul. Cum intru, deschid calculatorul. Nimic. Maximus îmi trimite prima lectie de travian.

”Despre vilă.
Vila este un palat mic, unde Regele şi Regina stau când vizitează satul. Vila protejează satul de inamicii care îl atacă, oferind un bonus defensiv trupelor care apără satul. Este bine ca în primul sat să faceți vilă. Este mai ieftină. Când vila a ajuns la nivelul 10 se pot cerceta cei trei coloniști cu care fondați următorul sat. În palat trăiesc Regele şi Regina împărăţiei. Un singur Palat poate exista în împărăţia ta. De asemenea, numai la Palat poţi proclama un sat ca şi capitală. Palatul odata ajuns la nivelul 10 putem cerceta iarăși coloniști.
Arhitectul şi extinderea câmpurilor de resurse peste nivelul 10 sunt pisibile doar în capitală. În schimb în capitală nu se pot face extinsele( grajd și cazarmă). Este bine ca să alegem capitala un sat cu 9 ( semicrooper) sau 15 lanuri de grâu (crooper) și să-i anexăm minim 2 oaze de hrană, dacă nu 3.”

O citesc și îmi pare precum o lecție de clasa I primară. Nu comentez. O dau în alianță și, cum ma asteptam, jumătate dintre jucători mi se plâng: Ce e tâmpenia asta? Chiar așa de proști ne considerați? E o jignire! Cine nu știe astea? Altceva nu ați găsit? Bun bancul!
Revin cu un MM și explic:
“Fraților, întrucât suntem jucători amestecați, unii mai vechi, alții începători, vom începe un curs pentru începători și în paralele unul pentru veterani. Vom da directive sau targheturi pentru defenderi și separat pentru ofenderi. Nu este obligatoriu să citiți aceste tutoriale dacă vă considerați stăpâni pe regulamentul jocului. Școala de travian nu vrea să ofenseze pe nimeni.”
Cu asta reușesc să potolesc spiritele. Dar capul nu îmi stătea decât la conflictul Tazi-MT.

04/24/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | Lasă un comentariu

Travian pe paine 13

Protoss își găsise aproape de mine un semicrooper. Cu oaze bune de jur împrejur. El ofender, eu defender, plănuiam să facem o zonă stabilă. În jurul nostru se mai coagulează câțiva. Păstrasem pentru Tazi un crooper prin împrejurimi, să ne ajutăm cât se poate de repede în caz de vreo surpriză, de vreun asediu. Cei din Force se oragnizau și ei, la mică distanță, la est de noi. Îl rog pe generalul ofensiv, Gaul, să facă o evaluare a armatelor din alianță. Voiam să vedem pe ce ne putem baza. Dă el un MM și cere din alianță numărul de soldați pe căprării, fiecare din rasa lui și din regimentul lui. După două zile îl întreb:
-Cum stăm? În caz de ceva, avem pe ce ne baza?
-Doar 5 fac armate de atac, de rupt, de ce vrei, nici un hammer iar restul defens.Jumătate nu au armată deloc.
-Defenderii fac armată mai tărziu. Nu le putem cere armată decât după ce fac al doilea, chiar al treilea sat. După aceea mai discutam ori ba cu ei. Dar din principiu Ahille vrea să tragem de orice jucător cât de mic, să îl sprijinim, să îl învățăm să joace, la o adică.
-Bine.
Nu trece nici jumătate de ceas când primesc mesaj de la Mircionius:
-Ce este cu Gaul?
-Ce să fie, acum am vorbit cu el. E bine.
-Cum bine? Ai văzut unde are satul al doilea?
-Unde?
-Uită-te pe hartă. Acum a fondat satul doi în mijlocul Eliților.48/68. Crooper. Ori e nebun, ori e spion.
Îi scriu lui Gaul:
-Nu vii cu noi? De ce ai făcut al doilea sat tot în zona veche?
-Nu plec de aici. Sunt barbar. Unde mergeți voi nu sunt ferme. Nu bag gold ca să joc sim city.
-Să înțeleg că joci pentru tine, nu cu echipa, nu pentru echipă?
Nu mai răspunde. Mă uit la profil, la staistici. Ieșise din Knights și intrase în Elite.
-De ce îmi faci una ca asta? Te-am supărat eu cu ceva? Te rog vino înapoi. Altfel știi ce pățesc trădătorii.
-Sunteți niște looseri. Eu eram spionul pe care îl căutați. Eliții îmi bagă defens iar Emil mi-a bagat 100 gold pe cont, pentru fidelizare. Așa că nu îndrăzniți să mă atacați, o să vă rupeți trupele degeaba.
-Nu e chiar așa. Te-am investiti cu încredere, ai informații despre armatele noastre. Nu se face așa ceva.
-Sictir.
Îl caut pe Ahille într-o disperare. De negăsit. Îndrăznesc la Beryy.
-Am un dezertor. Generalul nostru ofensiv era un elit deghizat. Spion infiltrat. Un lup cu blană de miel. Trebuie lichidat, șters de pe hartă. Mă ajuți?
-Să vedem ce spune Ahille.La nevoie mă bag și eu cu ce am. Dar să facem echipa.
-Îi scriu și lui MT același mesaj.
-Un moment. Nu ne grăbim. Îl lichidăm. Să vedem ce defens strânge, dăm spionaje, vedem ce armate băgăm la înaintare. Dacă ne rupem trupele în el acum, cred că le facem jocul eliților. Asta cred că și așteaptă. Să ne rupem în apărarea lor. E vreme să așteptăm și îl radem când se gândesc mai puțin. Să ne sfătuim și cu Ahille. Nu faceți nimic până nu ne sfătuim între noi.
Mi-a plăcut MT din prima. Aflasem că și el a început ca și mine, ca fermă a lui Ahille. Dar în două roxuri a ajuns unul dintre generalii lui de vază. Își rupea armatele și le refăcea de mai multe ori la rând pe un sezon. Când era vorba de alianță și de onoarea ei era primul care se oferea să pună armata la bătaie. În acea seară ne-am constituit comandamentul. Ahille nu era prea încântat dar nici deznădăjduit.
-Nu rupem acum nici o armată pe Gaul. Va veni timpul răzbunării cât de curând. Acum e blindat cu defensiva celor din Elite. E ca o capcană pentru noi. Nu putem să îi facem nici o pagubă majoră acum. Cu șapte armate mici nu facem treabă. Dar…
-Dar?? Așteptăm noi urmarea.
-Vom pompa resurse în 3 sau 4 conturi. În jucătorii cu experianță și care știu să joace ofensiv. Toți vom trimite resurse și vom face câteva armate de forță. Cu defensiva e mai simplu, se strânge de pe multe sate, de la mulți jucători, dar armata de atac se face greu. Pe un singur sat. Și să nu cumva să faceți armata de atac pe capitală. E cea mai mare greșeală.Pentru că pe capitală nu se pot construi mai târziu cazărmi extinse.
-O să explicăm jucătoruilor asta.
-Deci confederația are nevoie de câteva armate mari de băgat la înaintare.Noi de asta avem nevoie. De minim 4 -5 armate beton. Făcute pe resurse din alianță și puse atunci când e nevoie la dispoziția alianței. Ce ziceți?
Toți am votat cu da.
-MT, tu te ocupi de această acțiune. Vei fi primul subvenționat. Îți pui wingul la treabă.
-OK
-Babettule, cotinuă Ahille, fa-mi o descriere interesantă pentru alianță. Ceva ce nu are nimeni în cadran. Așa cum ai făcut și pentru foata 300.
-Mă descurc.
-Maximus, tu ai destulă experiență. Te rog să concepi în fiecare zi o mică lecție de travian. Chestiuni de bază dacă tot învață să joace, măcar să învețe a juca un joc curat și corect.
-Bine, Ahille.
-Cred că în cel mult două zile vom mai avea niște aliați noi. Trebuiesc doar reorganizate ca winguri și vom fi probabil 5 aliante knights în top 30. Berry a dus tratativele cu Sylvia, o jucătoare cu experianță. Probabil va forma Knights! Hai, fraților, nu e rău.
Am adormit târziu, aproape spre dimineață. Dacă aș fi putut, aș fi ieșit din virtual și l-aș fi căutat pe Gaul, cel din real life. Puști de liceu cu minte necoaptă, și-a vândut pielea pentru 100 de gold. Dar cine îmi putea garanta că e un puști și nu fi vreo secretara micuta cu ochelari, gen soarece de birou, cu 2 copii, familie, ori vreun șomer nevricos care-și pierde timpul pe internet, iar pe joc a devenit un tigru arogant și insetat de sange.
Oricine ar fi fost, și aș fi vrut să îi arăt obrazul, să îi trag o palmă zdravănă. Știam că nu se poate una ca asta. În real life și eu sunt o mare timidă. Îmi plăcea doar așa, în imaginația mea mea, să mă văd un cowboy cu pistoale în mâini intrând într-un saloon și doborându-l cu un singur glonte bine țintit la Gaul. Sau nu, dacă era acea secretară să îi fi pus o piedică, să o văd căzând pe scări, rupându-și cioarpii, ciufulindu-și coafura, spărgându-și ochelarii. Știam că totul se poate doar în propria mea imaginație și că niciodată nu voi găsi un Gaul decât pe tabla de joc. Dar speram că va veni și o zi a revanșei, când satele lui vor fi numai pârjol.

04/21/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 1 comentariu

travian pe paine 12

12În sfârșit dau și de Tazi online și reiau dialogul rămas în aer.
-Ieri ai dispărut fata moșului. A picat netul cumva?
-Cu doi sugari în casă îți imaginezi că eu fac ce vreau? Plânge unul, îl trezește pe celălalt. Face febră unul, îl molipsește pe celălat, îi este foame la unul trebuie să îi hrănesc pe amândoi.
-Nu te ajută nimeni?
-Nu.
-Nu au bunici?
-Au, dar am hotărât că e mai bine să ne creștem singuri plozii. Nu bunicii i-au făcut, ci noi, deci noi îi creștem. Nu-i problemă, cel puțin dacă ma scol noaptea mai dau și eu raiduri.
-Așa, raiduri cu ce, dacule?
-Cu scutierii.
-Aha, dar scutierii sunt pentru apărare.
-Or fi, da eu muncesc neconvențional. Cristina mi-a vândut pontul.
-Așa, cine e Cristina? Nu am înțeles. În ce alianță joacă?
-E prietena mea. Joacă pe S7 si S2. Nu are cont pe rox.
-Ești sigură?
-Mă faci mincinoasă sau cum? Nu are cont pe rox și punct.
-Scuze, dar cred că avem deja un spion în alianță, nu vreau încă unul.
-Îți dau parola de cont. Mă verifici când ai chef. Îmi citești mesajele, tot. Dacă e ceva în neregulă mă dai afară. Nu am să zic nici pss.
-Bine. M-am liniștit. Te cred că nu ești spionul nimănui. Spune-i și Cristinei să își facă aici cont. O iau și pe ea în alianță. Cât mai sunt locuri libere.
-Nu, nici vorbă. Joacă pe servere normale, niciodată pe speed.
-Ei, niciodată. E vorbă prea mare. Roag-o să încerce. Un server normal ține un an,ai timp să uiți de unde ai plecat și unde vrei să ajungi. Aici, pe rox, în 4 luni și ceva gata. Acțiune, antren, resursele se fac repede, armate mari, e secolul vitezei,e mult mai palpitant.
-Nu, frățică. Ea e în echipa spitalului. Sunt vreo 6 de la ea din spital și joacă în echipă cu ei. Cât am fost gravidă m-a rugat să mai am grijă de conturi. Imaginează-ți. Cristina e ortoped de plozi. Nu e teafără. Intră în câte o operație, își aduce aminte că are de dat un atac, iese din operație, dă atacul și după aia se duce să termine de pus sârma în femurul copilului. Îi zic fată, ai să dai de draku, lasă că te ajut eu, doar să mă înveți ce și cum. Când intri în operație îmi dai bip și am eu grijă. Și așa m-am procopsit cu balamucu în casă. Nu crezi, dar m-am dus la maternitate să nasc cu laptopu după mine.
-Hai că nu te cred. Pentru două sate ai luat laptopu?
-Nu, eu am două sate așa, de fițe, pe S4 și mai multe pe S7 dar sunt siter la Cristina care are câte 20. Am râs cu ea azinoapte de am murit. Ai timp să îți povestesc? E mai mult de povestit dar e haios.
-Am timp destul, ce eră să zic? Eram teribil de curioasă să văd pe cine am luat până la urmă în alinață. Povestește numai, că eu citesc.
– Aseară am rămas de strajă în travian, când toți simpaticii au plecat la culcare. insomniacă cu capul greu, termin treaba pe speed. aci totu-i bine organizat. o alianță supertare,din câte văd, un singur sat liniștit și prosper. poate doar mi se pare în comparație cu celelalte S 4 și S7. pornite prost, salvate pe ultima suta de metri. intru pe 7. o alianță mare și anostă. cu respect. poți să nu dai intăriri dacă dai cu respect e perfect. când ne-au obligat să avem sitteri din alianță, am cerut unul cu simțul umorului . n-a fost de găsit. mi-au dat ei 2 insipizi, din care l-am aprobat pe unu. uneori cred că-i meduză. intră, face, tace. nu-mi lasă bilețel la plecare. îi las eu. resurse. food. junk food. nu soldați. și nu ataci pe nimeni. vecinii îmi sunt extrem de simpatici, cu ei mă ajut. când n-am avut net 3 zile, am fost prima oara în nu știu câte luni atacată. întreb meduza dacă vede vreo legatură, fără nicio aluzie. așa-s io, mă prind greu. oare bulina galbenă a apărut pe ecranu ălora de m-au atacat? se poate așa ceva?… „cred ca te-au spionat”, să mori tu? îi scriu și șefului alianței toată tărășenia. și ăsta, mare om, îmi spune că a pățit același lucru, a fost atacat, a rămas fără crop. Dă un mesaj de adio și își ștrege contul. și el și alții. dezamăgiti de oameni, prieteni, spioni și de galben.
ce dracu fac? am 3 sate. merg bine. l-am rupt pe ăla de mă atacase când cu netu, așa că eram liniștită și prospera. investeam în imobiliare și petreceri. iata cum fac puncte de cultura pentru sat 4, coloniști. găsesc în pustietate crop de 9, vecin cu un de 15, insule, oaze, plajă de nudiști. mă uit rapid stânga, dreapta pustiu. trimit coloniștii. 48h. s-au împlinit aseară. îmi frec palmele și mă apuc de ridicat sătucu. ce ma apucă să număr oazele? dracu!. asta mă pune. nu, nu se poate. în coltul de sus al hărtii un sat. inamic. click. al 2-lea sat. al 3-lea. mă duc la profil. alianta: Reunited,rang 5,varsta, fara numar,sex masculin, o speranta.locatie Emiratele Arabe. descriere, 3 mesaje
„dărâm nu fac populatie” + un text in araba

„nu faceți sat pe langa mine că-s claustrofob”+un text in araba

„mă scobesc în nas… scot un muc… îl privesc lung… e al meu? huh e verde … dar îl fac bilutza .. și gata catapulta:)).detest travianu că am prea mult timp pentur el … și e gândit să meargă greu:))”

mi se face rău. deci nu sânge, nu capete de mort. muci. biluțe. o sun pe Cristina. avem un cod. dacă telefonul sună fără să închidă, înseamnă că doarme. dacă-mi dă ton de ocupat, e ocupată în travian. ok. -ce faci, nemernico? mănânci tortuleț? proastă am fost că ți-am mai lăsat…- să mor. asta fac, ești la mine la geam?- un cur. nu, sunt o furnică pe care o strivești acum sub tonajul depășit, auuuu, dă-te jos de pe mine, TIR-ule. cristino, am dat de dracu.-hm, zi-mi o noutate. ești gravidă? -lasa-l dracu de tort și intră pe 7.-pe care din cele 4 conturi?-pe al meu idiotico… -stai un picuț, ce-ai mai făcut? -îl mai stii pe „exodum”?- ce-i cu el, e drăguț? – fii atentă. Îți citesc profilul.-da, un idiot, zice ea. -un idiot-arab-claustrofob, vrea să arunce cu mucii pe mine. făcuți biluțe lipicioase. dacă se lipesc de haină, când încerci să-i dai jos se lipesc de mână. dacă n-ai un perete aproape le bagi în buzunarul de la blugi. acolo se usucă.(tacere. tuse. fâsâieli în receptor.)- cristino mai încapi pe fir? – m-am înecat… aoleu, băi, mămica mea, îți bati joc de mine la 3 dimineata? stai că am intrat. sunt pe el. nu pot să cred… chiar așa scrie… ce puii mei cauți acolo, lângă el? ia uite câte oaze libere, ce ziceai, că-s toate ale tale? nu-i rau deloc, cu excepția ăstuia. ești dementă… băi nene, ești nebună, uite medalii la jefuitori, atacatori, cum l-ai găsit în toată pustietatea asta? și așa specie rară…-mai contează ce fac? pot să-l las în plata domnului, dar daca nu-i băiat rău, exodum ăsta? singur pe coclauri, poate a fugit și el de idioți, ca și mine.-ai dreptate, a fugit de idioți ca tine, în pustietate, ca să nu-l vadă nimeni cum face biluțe. -cristino, io îi scriu. măcar știu ce pierd.-da virginitatea. vorbește în alianță și vezi ce zic ei.-n-ai să vezi. alianța e nulă. pofta mare în continuare, simpatico! maine nu tai pe nimeni?-ba da. crezi că pot dormi cu 41 de sate pe cap? Cristi bea de la Craciun, n-a mai intrat deloc, vai de curu meu… sună-mă să-mi spui ce ai făcut, săru’mâna, pa.-nimic. bagă somn. din satele alea doar 12-s ale tale. pa.
-Așa. Asta e tot? Nu mai ai alianță pe S7 și ai patru sate? Pierzi vremea. Joci degeaba.
-Stai așa că nu e tot. Abea acum e partea amuzantă. Până acum a fost introducerea. Deci: mă apuc să-i scriu dobitocului. să-l iau ca pe unu cu muci la nas sau cu ciunga-n cap…aș putea să-mi pun și eu sânge, capete de mort la descriere. bleac…. hai să-i scriu, cinstit. „am făcut 3 coloniști și i-am trimis în pustiu, departe de lumea dezlănțuită. credeam eu. după 46 de ore ajung într-o zonă superbă cu multe oaze libere și pământ virgin. e raiul, mi-am spus, dar la distanță de un click descopăr și iadul, așa că dacă vrei să arunci biluța verde către zona de nudiști, dă-mi repede de stire.” I-l trimit așa. mie mi-ar plăcea să primesc un mesaj ca ăsta. dar eu nu arunc cu biluțe verzi în nimeni, de mult timp, din copilărie… cu nudiști, cu lume dezlănțuită… în fond ce dracu pățesc?, pierd un căcat de sat, nici nu se simte la populație. fac altul de pe castel, palat, ce-o fi ăla. uite, biluța, a citit mesajul. nu mi se zbate niciun ochi. poate-i de bine. greu. poate scrie mult… cât de mult, oare? poate scrie acum și despre alte mucozități. cine m-a pus să fac gluma cu nudiștii? urăsc nudiștii. mă uit pe satul nou. atac… 1 ora juma…. un dobitoc. nani, nani, hai. greu să mă târăsc în pat. adică 50 cm în spate. îi mai scriu două cuvinte. „ok. am înțeles. scuzați de deranj.” dacă-i destept, se simte vinovat. citeste mesajul. poate-mi răspunde. 30 minute până la atac. o țigară. 2. pe speed e liniște. pe 4-i haos. niciun mesaj în continuare. o aștepta Cristina telefonul meu… las să n-o mai zgândăr, să doarmă săraca. Atacul. să vedem. ramân tâmpită. nu pot să cred! atata poți băi muc cel mic și verde? 25 legionari, 95 imperieni, 2 căluți… păi te fac eu muci, dacă vin peste tine… norocul tău că ești la mama ciorilor de capitala mea. niciun mesaj, nimic. Să-l atac, sa-l bag in…? mai bine mă culc. am adormit prima oară pe S7 de când am început speed-ul. când m-am trezit, mesaj de la el. deschid ochii deodată cu capacul laptop-ului așa buimacă, după 1-2 ore de somn. ” mosu… te las sa te dezvolti …. daca nu avem pe viitor belele…. sau bagi aparare pe satele din spate la altii .e ok…. te ajut . kiar si cu res. sa fie clar … altfel dau cu catapule….;”
„catapule”. să fie oare o eroare? de citire, nu, poate de scriere? O sun pe Cristina.-baga repede că intru-n sala! -ce-s alea „catapule”, Cristino?
Râde ca dementa. tare. ce-or zice pacienții și colegii ei? râd și eu cu lacrimi… ce mitocan. -înca ceva, Cristina, satul nou se va chema Sex Shop. sărumâna, pa.
Bun. cu sau fara cata… ridic satul. îi răspund la mesaj. „ok. n-o sa ai belele. ci un vecin de incredere”. am ocolit elegant faza cu defensiva. nu e prost. s-a jucat cu nervii mei de asta, mi-a scris abia de dimineață. atacul a fost o gluma, avea trupe destule pe crop. mă lasă el să mă dezvolt, hm. îmi dă si resurse. Așa brusc de ce… ? mă uit la descriere. mucii și biluțele au dispărut. și vârsta s-a modificat, acum are 8 ani. au ramas emiratele și un sex shop în pustietate, lângă o plajă de nudiști. ceva mai încolo locuieste probabil micul print. Am schimbat numele satului, doar am vecin minor.
Râd cu poftă. Istoria era amuzantă. Iar Tazi are umor generos. Și talent la scris.
-Frumoasă povestea. Dar ce era cu capitala și cu armata? Ai facut armata de atac în capitală după care ai plecat în pustietate? Nu are logică.
-Nu ți-am zis, experimentez.
-Uite ce propunere am. Ștrerge conturile alea, care îți mănâncă degeaba timpul, banii, somnul, că performanțe nu faci. Vino cu Cristina aici în alianță și îți promit că te învăț să joci travian după tutoriale. Cu cap. Și în echipă de cinci stele.
Nu am idee ce a convins-o. Pledoaria mea sau biluțele verzi ale colegului de harta, dar a doua zi a apărut tot în nord-est un jucător nou nouț: Parma.

04/20/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | 9 comentarii

Travian pe paine 11

Sună telefonul. Verișoara mea. Ce o fi vând? Răspund.
-Bună, Elena. Poți vorbi?
-Da, sunt acasă.
-Uite care e propunerea, să nu te rețin mult. Luna viitoare botezăm și vreau să vii la botez. Ce zici?
-Nu știu, să văd cum îmi fac timp… răspund, pregătind terenul unui refuz.
-Problema este că botezăm la niște prieteni din Brașov. Botezul se va săvârși la Predeal unde vom avea un week-end la dispoziție o vila, casă, masă. Vii cu Leon, vom merge cu două mașini, aveți loc. Nu se poate să nu vă faceți timp. Plecăm vineri, revenim duminică.
-Stai să vorbesc și cu Leon și îți dau răspuns. Nu știi, acolo au internet?
-Am impresia că nu. O să mă interesez. Oricum aș vrea răspuns sigur și grabnic, ca să știm câte camere rezervăm, cum organizăm.
-Bine, am înțeles ideea. În două zile e bine?
-E bine.
Dana nu avea de unde ști că da-ul sau nu-ul depindeau de legătura aia la internet. O ieșire nu ar strica. Două zile cu Leon, la Predeal. La urma urmei și omul ăsta are dreptate. Îmi oferă atenție, sprijin, îmi este loial și eu? Eu îl înșel zilnic cu internetul. Cum m-aș simți eu să fi fost invers? Și cu mustrări de conștiință îl sun. Răspunde robotul. E într-un proces. Nu-I nimic, îl sun mai pe seară și îl conving să mergem. Vom fi un grup mic. Aer curat, liniște, ne va prinde bine. În definitiv așa sunt relațiile între oameni. Nu sunt tot timpul fierbinți, uneori se mai răcesc, uneori sunt doar călduțe, apoi dau iarăși în clocot. Am simțit nevoia să mă plec pe genunchi și așa, m-am rugat: Doamne, nu mă aduce în situația în care să trebuiască să aleg între Leon și travian. Te rog, Dumezeul meu, dă-mi înțelepciunea să știu cât de departe pot să merg cu jocul fără să îl pierd pe Leon. Tu știi cum e mai bine.
O sun pe Dana înapoi.
-Dana.
-ce este?
-te rog interesează-te dacă acolo au internet. Dacă au ai mult ca sigur vin, chiar și singură, dar vin, dacă nu au trebuie să mă mai gândesc.
-Ok, dar nu cred că vii la un botez la Predeal să stai lipită de un calculator.
-Nu, dar am nevoie totuși de net. Trei zile e mult.
În acea zi lucram de dupăamiază. În drum spre spital, văd într-o vitrină un afiș cât tot geamul:
Superoferta: modem de internet și laptop la superpreț pentru un abonament pe doi ani. Intru să văd despre ce e vorba. Laptopul expus, conectat cu modemul la internet, pot să testez performanțele. De ce nu? deja presimțeam că vremea independenței mele se apropie. Intru pe internet și accesez, desigur http://www.travian.ro. Tânărul care era acolo pe post de supervizor, vânzător, art si copy si strateg si ilusrator si ce mai vroia el în vodafone shop, ca și Tazi în multinaționala ei, surâde vîzând pe ce pagină navighez:
-Și dumneavoastră jucați travian?
-Da, de ce?
-Și eu joc. Pe S5.
-Eu pe rox. Dac.
-Eu roman. Cum e pe rox? Jucați de mult?
Era un tânăr necunoscut, un comerciant, nu cred că avea mai mult de 20 de ani. Eu mă împiedicam deja de anii mei și de responsabilitatea profesiei.Travianul ne adusese la același numitor. Seara vorbesc cu Leon. Îi povestesc de botezul de la Predeal. Îmi spune că merge. Îi spun de oferta cu laptopul. Se oferă să îmi plătească jumătate din cost. Și așa se apropie ziua ta și nu știam ce să își cumpăr. Accept bucuroasă. A doua zi bat palma cu tânărul de pe S5 și ma fac cu laptop. Și nu numai cu laptop, dar și cu un nou membru în alianță. Andreyyo. Eram mai sigură decât oricând că Dumezeu îmi ascultase ruga.

04/19/2011 Posted by | FILE DE ROMAN | | Lasă un comentariu