Babettu versus nixon

travian WordPress.com weblog

de inima, de iarba albastră

WG se întoarse în capitala ei posomorâtă. Avea o misiune ciudată, imposibilă chiar și deloc încununată de glorie. Practic trebuia să ce? Să nimic! Își îndesă în tolbă cele necesare pentru supraviețuire, puse câteva blănuri pe sanie și porni alături de cei 6 Huskie înspre nordul și mai îndepărtat. Viscolul devenise compact ca un zid alb. Arăta ca o vată de zahăr ce se rotea într-una în jurul ei ca în jurul bățului. Busola ei se înțepenea din cauza frigului ori poate a dereglărilor magnetice. Depozite de fier? Cine știe? O luă înspre o pădure de brad, să seferească de rafalele puternice de vânt. Acolo poate că va găsi ceva. Poate licheni, poate chiar scoarță, cu mâna goală nu se putea întoarce la Nixon. Din partea ei putea să fie și mătrăgună. Ajunsese într-un punct în care sania nu mai putea înainta, atât de deasă devenise pădurea, așa că lăsă sania și o porni doar ea cu câinii să exploreze mai departe. La un moment dat Pornostar începu să latre inistent și o luă la fugă înaintea celorlați

-Stai, dihanie, unde alergi? Stai Pornostar! Culcat!

Câinele ei parcă înnebunise, nu mai asculta de nici o comandă. WG încercă să îl prindă  din  urmă. Ceilalți 5 câini o luară și ei la fugă spre undeva, unde WG nu putea ajunge cu privirea. Merse așa, cale de câteva ore. În pustietatea aceea o cuprinse un soi de teamă, așa, de una singură, se întreba cum va găsi drumul înapoi spre casă. Nu se vedea cer, nici apus, nici răsărit, dar avea câinii. Ei aveu ceva ce ea nu avea, acel instinct greu de priceput de oamani. O vor  duce înapoi, acasă. Din când în când câte o creangă trosnea sub greutatea zăpezii, făcând-o pe WG să tresară înfricoșată. La un moment dat își zări câinii. Erau toți, adulmecau pământul împreună. Pentru că zăpada dispăruse miraculos. Brazii erau culcați toți într-o singură directie.Tunguska, își dădu ea sema. Din 1908 totul a rămas încremenit. Uimitor era faptul că brazii nu putreziseră între timp. Erau la fel de verzi, la fel de tineri, doar că acum creșteau la orizontală. Iar zăpada dispăruse… Tunguska rămăsese un mister pentru toată lumea. WG privea și nu îi venea să creadă. Zona era plină de verdeață în mijlocul unui ocean de gheață.
– O fi un izvor termal subteran. La dracu, gândi Wing Girl. Sunt medic, nu botanist,nu geolog… Am ajuns să culeg licheni pentru niște maimuțe. Mai bine rămâneam la Knights…080722-russia-blast-big
Își întinse o blană  pe iarba proaspătă, să se odihnească.  Câinii se așezară lângă ea. Aruncă fiecaruia câte o bucată de carne de urs înghețată. De apă nu aveau nevoie… Huskies mănâncă zăpadă atunci cand le e sete. Își ridică pe frunte ochelarii de zăpadă. Își trăgea sufletul și admira peisajul straniu. Deodată zări o lumină verde, fosforescentă, ca ne neon. Trebuie să fie iluzie optică, își spuse. Se uită în altă parte,spremarginea oazei deliniște, unde viscolul făcea rotocoale uriașe și un vuiet asurzitor. Reveni cu privirea, lumina  fosforescentă era în același loc. Deasupra ei se zărea o pată de cer senin și nici urmă de vânt. Se sculă și o luă la pas spre într-acolo. Liniștea părea atât de stranie, după ce ore în șir o asurzise viscolul. Se apropie de lumina verde. Era produsă de un obiect cilindric. Sub el și de jur împrejur era o iarbă ciudată, înaltă, de culoare albastră… Rupse un fir și-l mirosi… „Scorțișoară”? scorțișoara e o coajă de copac, se gândi… Sau poate delirez de la ger? Oricum seamănă la miros cu scorțișoara. Și parcă puțin și cu menta. Gustă. Deodată o cuprinse o stare plăcută, de bine, parcă nimic nu o mai îngrijora și lumea părea una perfectă. Nici măcar gerul nu o mai speria, tot trupul îi era învăluit în căldură. Luminile Aurorei Boreale străluceau acum în miez de zi. Nu o mai durea nimic, nici spatele, nici picioarele. Sper ca nixon să fie mulțumit, să nu mă mai bombăne iar la creieri cu cafelele lui…
Scoase pumnalul, tăie toată iarba și o îndesă în micul ei rucsac. Obiectul verde și strălucitor de forma unui termos îl băgă în sân sub blanurile ce o apărau de viscol. Lângă termos, o lădiță simplă, dreptunghiulară, cu un fel de sigiliu triunghiular,cu margini rotunjite. Reciclabil… silabisi ea in natară. O puse și pe ea în raniță.

-O să cresc iarba asta la mine acasă, doar nu o să vin zilnic aici să o culeg. Pare să fie un leac excelent. O să mai cercetez.

PS originalul ii apartine lui nixon, rescrisa romantic de mine azi, in semn ca ne-am impacat.  Impacarea,desigur, va tine pana iar ma va face proasta, baba, sclerozata, varza,etc..

 

04/19/2014 Posted by | FILE DE ROMAN | | 2 comentarii

Croitorasul cel viteaz

Cum zicea Nushica,am intrat si eu pe travian cam la spartul targului. Ca-n divizia C la fotbal. Plictiseala de moarte, ca un jucator anonim, intr-o mare necunoscuta, cam nestiind nimic din can can-urle serverului pentru ca nu am timp sa stau pe Skype la suete. In fine.. plictis mare,,, ma bucur pentru Alkohol ca va lua WW si ca Emil va fi pe locul 2. Locul 2 nu inseamna nimic,dupa chiar afirmatiile lui cand sudul a iesit pe locul 2 dupa NE, cine altcineva. Si acum cireasa de pe tort,hai sa nu treaca serverul si sa nu povestesc si eu o poveste despre Fratii Grimm. Ce e cu astia? nu scriu povesti ei lupta la populatie top 1, asa ca s-au pregatit sa imi fure un sat cand tot defensul era pe un WW ( nu spui care!) Eram la serviciu cu netul mergand ca o caruta hodorogita. Vad 3 atacuri apoi 4… nu-i a buna. Aveam 2000 de druizi pe satele din pustiu. Aveam timp de o intercalare, nu puteam miza pe internet ca nu imi va juca feste. Asa ca din ce am avut gold am schimbat capitala pe satul atacat. ce sa mai faci cu o capitala veche si prafuita la 5 ore de drum de Ww ?? Am asteptat atacurile, ca la carte, maiestrit facute . Dar ce s-o mai lungesc? Am schimbat si eu numele satului in Croitorasul cel viteaz, am oscilat intre numele asta si Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Inspitratie de zile mari: am doborat 7 dintr-o lovitura. A fost singura ora de distractie din tot rox=ul asta. Mi-a placut ca Fratii Grimm m-au felicitat in mod fair play. Erau sigur ca pe contul Babettu joaca un novice care mi-a furat nik-ul


PS dati click pe imagini si ele se vor mari!

10/13/2012 Posted by | DE-ALE TRAVIANULUI | | 4 comentarii

Steaua sudului (II)


Eroul meu a imbatranit repede. Ma uit la el si de sub coiful lui, acum plin de praf si de sange, ies suvite grisonate. Fata ii este brazdata de riduri adanci si buzele ii sunt de culoarea ciersei puterde. Pe maini pielea ii este aspra si i s-au ivit pete brune, ori poate acolo sunt niste cicatrici prost vindecate. Nici eu nu cred ca arat cine stie ce de atat nesomn.
E un moment de liniste, dupa ultimul atac, al celor din WAO. Cateva paserele se aud ciripind in palcul de padure de langa sat. Praful si pulberea s-au asezat si au luat cu ele mirosul de carne si sange. Acum miroase a primavara, neasteptat. Stam in locul nostru de langa metereze si ne uitam spre Minune, in tacere, ne uitam la muncitorii care cu preaindelunga rabdare au rezidit si au rezidit ori de cate ori s-a demolat. AHILLE, Rossoner0, zohan, Metallman, Nosferatu, Enyo, si multi altii. E sufocant de multa lune de satul Minunii. Nu mai este nici o lege, nici o ordine, scutieri si maciucari vegheaza acum impreuna si asteapta. Diseara va fi infruntarea de final. Toti tac, ori vorbesc in soapta. Sunt obositi.
-Ce este, stapana? La ce te uiti?
-Ma uitam la Minunea noastra. Nu ne este dat sa o vedem la lvl 100. Am auzit ca ELITII au pornit a doua oara pe noi, cei din WAO tocamai au terminat de dat cu ce au mai avut. Este imposibil.
-Si te plangeai acum doua zile ca nu sunt artificii pe cer. Se pare ca pe cerul nostru strajuit de Steaua Sudului au fost cele mai multe artificii de pe lumea asta. Si totusi, eu nu inteleg.
– Ce nu intelegi, eroule?
-Suntem cadranul cu cele mai mari armate, cu cei mai activi jucatori, cu cel mai mare defens, cum de vom pierde serverul?
-O, eroule, tu vezi travianul ca pe o matematica. Dar gandeste-te, tot matematic, un mar cat de mare si de frumos ar fi, daca il pui pe un talger iar pe celalalt talger pui trei mere, cat or fi ele de mici si viermanoase, vor inclina balanta. Asta a fost si acum.
-Mai am mirare. Te vad senina, stapana. Cum poti accepta asta senin? Cum poti sa pierzi cu seninatate?
-Eroule,tu nu ai inteles ca Minunea asta nu este decat o umbra? Adevarate minune in acest joc nu este cea inspre care ne uitam noi doi acum. Minunea este cea nascuta in sufletele noastre in noptile cand trimiteam de ici-colo defensul sa imi apar tovarasii de lupta,cand trimitem resurse la cei cu artefacte, in diminetile cand trimiteam croop sa ajunga builderului, este in prieteniile din alianta, in iesirile noastre la bere, minunile sunt in real life, nu aici. Aici, lumea asta, e doar o umbra, un pretext.
-Si acum, ceilalti? WAO, au avut artefact de x5 rezistenta, Minunea lor se vedea pana la noi, desi sunt departe, mai aveau cateva ore si puneau steagul sus. Am auzit ca au fost dati jos de o bomba marca SE.
-Da, Rolland, copilul nostru cel minunat. El i-a oprit sa puna steagul.L-ar fi pus, daca ar fi stiut sa ne pretuiasca serviciul de randul trecut, cand nu am dat in ei, am ramas cu hamerele acasa, doar ca sa ii lasam castigatori. De data asta poate vor invata ca sanse din acestea nu se intampla a doua oara.
-Dar, explica-mi. Am auzit ca vom porni pe beryy. Si cei de acolo inspre noi. E un fel de fratricid asta?
-Daca ar fi castigat WAO, armatele din NE cred ca ar fi ramas acasa. Emil ar fi ordonat hamerelor sa stea la vatra, nu am idee. Da, eroule, nu inteleg de ce te miri. Se pare ca jocul asta scoate din noi si lucrurile bune dar si pe cele mai rele. Vom da in beryy, care ne-a fost lider pe vremuri. Va da gogusexologu in noi, cel caruia i-am facut eu personal defensul cand elitii voiau sa il rada de pe harta. Va da FelixMotanul in noi.
-Ce e cu acest FelixMotanul?
-E contul meu, facut in NE, un cont spion. Dar pentru ca Hercule Poirot ramasese in dificultate prin SE, i-am dat de tot contul, cu tot cu gold si cu ce cladisem acolo. Am renuntat la acel cont cu care as fi putut face rau Elitilor macar tot pe cat a facut DARTH VADER. Am sperat ca acolo se va cladi un hammer care va da in alte cadrane, si tot va fi un castig indirect pentru SE. Nu mi-am imaginat niciodata ca va ajunge sa dea direct in mine fara regret si fara sa clipeasca. Am riscat si am pierdut.
-Am auzit, stapana, ca Ahura Mazda ramane cu armata la vatra, refuza sa atace. deci exista si oameni cu principii si cu caracter.Nu ii pune pe toti la gramnada.
-Nu stiu, vom vedea. Acum intelegi ce e cu Minunile astea? Nu e vorba de zidul acesta nicidecum. Ci de ceea ce zidim fiecare dintre noi pe dinauntrul nostru. Si orbiti de laurii victorieri calcam peste orice. Asta este partea care ma va face sa renunt la travian. Imi este destul cata mizerii vad zi de zi in real life. Dar si aici ele s-au infiltrat. Oamenii raman oamenii care sunt, jocul nu ii schimba, nu ii face mai buni, cum am tot sperat, ascunsi in spatele monitoarleor ei sunt poate chiar si mai perfizi. La ce bun?
-Eu tot nu cred ca vei renunta la joc. Am ceva pentru tine, stapana. Nu stiu daca ziua de maine va mai fi pentru mine… sa nu imi refuzi darul.
Isi duce mana sub veston si de acolo scoate o cutie. O cutie cu o cheita mica. Invart si deschid.

-De unde ai stiut ca imi plac?
-Eu stiu multe, stapana, doar tu m-ai creeat, nu sunt nimic mai mult decat o plasmuire a imagintirei tale. Sa nu crezi niciodata ca voi ramane aici. Chiar daca vei renunta la travian, oriunde vei fi, vei lua o partre din el cu tine. Iar eu voi fi cu tine si in real life. Voi supravietui. O sa vezi. Unde vei fi tu, voi fi si eu. Asa cum este muzica in acesta cutie minunata. Trebuie doar sa iti amintesti de ea si sa o deschizi uneori, cand ti se va face dor.

/babettu

02/07/2011 Posted by | FINALA ROX9, POVESTI ROX9 | , | 31 comentarii

Steaua Sudului

Asteptam toti pe metereze la WW. Afara se lasa un frig care ne intra pana in prasele. Abia zarim unde si unde cateva focuri aprinse din resturile de lemn ramase pe satele suport dupa NPC-uri. Unii au inceput sa faca contrabanda cu lemn, altii cu grau. Greu. Sfarsitul lumii si neajunsurile ei. Eroul meu asteapta in liniste, langa mine, privim in zare sa vedem daca vin spre noi si de unde vin. Deocamdata doar cohorte de scutieri, druizi, legionari si altii imbracati in culorile sudului, marsaluiesc prin zapada.
-iti mai amintesti, ii zic ca sa sparg tacerea, vremurile cand pana departe ww-urile ardeau inflacari? Cum era pe cer de ziceai ca noaptea e zi?
-Da, vremurile alea. A fost frumos. Fiecare lume isi are pana la urma sfarsitul in felul ei. Si cu ea, ne ducem si noi, stiu. Uneori pe meterezele lor, alteori aici, astepatandu-i. Nu e nevoie sa imi spui. Atata vreme cat vei mai juca, Babettu, eu voi fi nemuritor. Deci nu imi pasa daca mor acum.
-Nu e vorba de moarte. E vorba de specatcolul lumii acesteia. Unde este? Erau servere cand cadeam si ne ridicam, si iar cadeam si o luam de la capat. Acum de ce o fi asa de multa liniste, asta nu inteleg eu.
-Or fi obosit toti.
-Nu e oboseala. Nici eu nu stiu. Nu iti este frig?, zic eu strangandu-mi pledul mai bine peste spate.
-Ba da, dar sunt obisnuit. Nu de frig ma plang. Nu prea imi place sa astept. Ma scoate din minti asta. Stii? eu ii pot auzi pe toti. Peste tot lumea e in astaptare. Asteapta o mica scanteie ca sa aprinda cerurile. Eu m-am nascut in lumea asta sa lupt, nu sa stau pe metereze si sa ma uit in departare. Am fost si fulger, acum sunt druid, nu conteaza. Lupta e lupta. Crezi ca azi vor ataca?
-Nu am idee. daca nu azi, poate la noapte, poate maine. Trebuie sa atace.
Ma ia de dupa umar si ne incalzim unul langa celalalt. Aproape ca se lasa seara. WW-ul nostru, ca o imensa piatra de lemn isi lasa umbra peste satele din imprejur. Pana sa punem steagul sus nu mai pare a fi mult .Dar este.
-Nu mi-am imaginat nicicand ca e mai greu sa astepti decat sa lupti, Babettu
-Stiu. Ma gandeam asa, ca nu ai nici un nume special. Nu am apucat. Ce zici? Ai vrea un nume?
-Un nume. Intotdeauna mi-ai spus Calaretul Singuratec. De ce mi-as spune altfel? Dar eu as prefera sa lasi cum sunt acum, BABETTU.
-De ce? E atat de simplu sa iti dau un nume, meriti macar atat.
-Nu, de mult nu mai sunt singuratec, mereu am fost cu tine. Deci ar fi o onoare sa iti port numnele.
-Cum zici, eroule. Si daca nu o sa mai joc?
-O, asta nu imi spune. Lasa-ma sa imi imaginez ca dupa lumea asta voi renaste. Si ca o vom lua iarasi de la capat. Nu am dus-o chiar asa de rau, noi doi, impreuna, nu-i asa?
-Nu, chiar ne-a fost bine serverul asta. De ce tresari? Se vede ceva ? Dincolo de metereze?
-Nu, Babettu, doar Steaua Sudului. O verzi? Cred ca e steaua noastra norocoasa.
-Asta nimeni nu stie. Dar vom vedea cat de curand. Se mai vede altceva? Dincolo de metereze? Inafara de ai nostri?
-Nu, stapana,desi eu ii pot auzi. Sunt acolo. In asteptare si ei, ca si noi.
Babettu

02/01/2011 Posted by | FINALA ROX9, POVESTI ROX9 | , | 16 comentarii

Babettu vs Babettu (2)

Ma trezeste dis de dimineata un huruit ciudat. Deschid ochii si, in semiobscuritatea dormitorului, cu jaluzelel trase, realizez ca adormisem cu laptopul in pat si televizorul deschis. De parca fusesem tratata cu haloperidol. Haloperidol? Dumnezeule mare… nixon … WG… haloperidol… Visasem un vis ori se petrecuse aievea? Ma scol la marginea patului, imi pun papucii de casa in picioare, si, clatinandu-ma, reusesc sa ajung in baie sa ma spal pe ochi cu apa rece. Din oglinda ma priveste cu un zambet larg Babettu:

-Muci te fac! Babettule, gata ca deja ma calci pe nervi, nu te mai suport… Deci te voi nivela!
Nu pot sa cred, cea din oglinda este alta? sunt eu? Ajung la psihiatru? Ar fi culmea. E atat de real si atat de ireal si neverosimil tot ce mi se intampla. Intorc spatele nalucii din oglinda si merg sa imi fac o cafea tare. Singurul lucru rezonabil. Ce-o fi cu mine de sunt asa de ametita nu stiu. Nu am baut macar o bere! in timp de expresorul isi facea treaba, iau si imi incarc tigara elecronica cu e-lichid. WG mi-l trimisese acum doua zile de la Bucuresti cu fancurierul. Aroma perfecta de Kent lung. Putin lapte in cafea. Mda… parca e ceva mai bine. Haloperidol… nu reusesc sa imi scot numele asta din cap si pace. Visasem ceva ciudat. Wg si nixon complotasera sa imi faca haloperidol, dar de ce? Parca se facea ca innebunisem? ce vise. Dar de ce? De ce ar fi vrut sa ma sedeze? Tocamai ei? Aha.. sunt inamicul lor pe rox. Ba nu, pe x5UK jucam cot la cot. Ar fi un nonsens sa imi vrea raul. Sau binele? ohh.. nimic nu se leaga.
/Babettu

01/23/2011 Posted by | Anglia speed | | 11 comentarii

Hercule Poirot VI

…………………………………..

Poirot se simtea din ce in ce mai rau. A doua zi de dimineata, Reginae veni in vizita promisa si, spre marea-i uimire,il gasi pe Poirot in pat, intr-o stare letargica, inexplicabila. Casa si curtea pareau invadate de ierburi si buruieni crescute luxuriant, lanurile pareau parasite de muncitori, minerii stateau la suprafata si se incalzeau la soare. Reginae cheama deindata slujnica care dadu din umeri:
-Ieri s-a trezit bine, a primit negustori, a dat ordine, a scris scrisori, ca de obicei, si-a luat micul dejun si, nu dupa mult timp, am vazut ca urca in dormitor si nu a mai iesit toata ziua. Nu a mancat nimic. Ce ma fac?
-Altceva? Mai adu-ti aminte, s-a mai intamplat ceva ciudat? Ai gasit ceva in neregula prin casa? Vizite de la necunoascuti?
-Nu.. nu stiu… aaa… cum sa va spun.. nu stiu daca sa va spun…
-Hai odata, ce te incurci in vorbe?
-Am gasit asta, zise slujnica, scotand din buzunarul sortului ei apretat o sticluta, care parea ca de un parfum pretios.
-Ce e asta?
-Nu stiu, dar cand am facut curatenie, am gasit-o pe masa, langa ceasca de cafea a jupanului Poirot.
Reginae lua sticluta si o intoarse pe toate partile, desuruba flaconul si mirosi. Nimic special. Apoi, zari mica inscriptie si citi cu stupoare “delete cont”. De unde o fi avut-o? Urca alergand in camera unde zacea Poirot, il lua de dupa umeri si il clatina cat putu de tare:
-Trezeste-te. Ce ai facut, Hercule? Cat timp mai ai? Poti sa dai cancel? De ce? De ce nu ai spus nimic?
-E inutil, domnita. Nu merit atata bunavointa… si adormi la loc.
Reginae isi suna medicul imparatiei.
-Am nevoie urgent de tine la mosia domnuui Poirot.
-Hmm.. ajung in 2 ore .. crooperul e departe si eu sunt roman, nu am bonusul de viteza al dacilor.
-Am nevoie de tine acum. Se pare ca Poirot e bolnav de moarte. A dat delete. Ce e de facut?
-Daca despre asta e vorba, nu stiu, daca e ceva precoce, cu putina psihoterapie s-ar putea rezolva, dar dupa 24 de ore e letala. Mai bine da un mm si convoaca pe toti prietenii acolo, la crooper. Cel putin, daca tot a facut acest gest, sa stie ca a fost pretuit cat a fost printre voi.
Reginaei ii dadura lacrimile. Nu accepta sa piarda oameni, si mai ales dintre cei cu care se intelesese atat de bine, precum domnul Poirot.

Sufrageria se umplu in scurt timp cu playerii de prin imprejurimi. Care cum putura, venira sa isi sprijine camaradul. Acesta insa parea din ce in ce mai neputincios, parea ca nici nu ii vede, nici nu ii mai aude. Reginae parea si ea fara nici o putere. Zarurile erau aruncate. Dar cel putin nu se simtea singura.

11/05/2010 Posted by | POVESTI ROX9 | | 6 comentarii

Hercule Poirot V

Poirot isi strecura picioarele in papucii de casa. Se indrepta spre fereastra. O dimineata de toamna cu ceata groasa si destul de friguroasa. Isi puse pe el halatul gros, matlasat si cobori infrigurat in sufragerie. Servitoarea aprinsese deja focul dar aerul din incapere inca ramasese rece. Femeia lipsea, se dusese mai mult ca sigur la ferma invecinata dupa croop proaspat. Se apropie de semineu, sa se dezmorteasca, cand auzi in curte claxonul golagios al baiatului ce impartea ziarele. Deschise usa si ridica presa. Ziarul de Travian. Se intoarse langa foc si in asteptarea micului dejun rasfoi filele ziarului de dimineata. Pe prima pagina, de doua schioape : FUZIUNE IN SE. Citi: dupa o sedinta intre liderii marilor puteri sudiste, patru dintre cei mai influienti jucatori ai sud-estului, au demarat actiuni care sa duca la unificarea cadranului . Deocamdata nu se stie care dintre aliante vor fi acceptate si care vor fi conditiile, precum ce denumire va avea noua meta-alianta. Alt titlu: N-E RAMANE IN SECESIUNE. Parcurse si asta. Editorialui cafelele lui nixon il lasa la urma, asa facea mereu. De obicei il bine dispunea si ii dadea un subiect de meditatie. Despre aroganta, azi.
-Da, da… isi spuse.. aroganta. Mama desertaciunilor.
Isi aprinse meticulos pipa, si nici nu apuca sa isi savureze primul fum cand intendentul dadu buzna, agitat:
-Sir Poirot! Sir Poirot!
-Ce este?
-La poarta sunt 4 negutaroti, spun ca au vorba numai cu dumneavosatra. Au si o scrisoare. Uitati!
Poirot desfacu misiva. Era de la Cape Town:
“Sir, dupa cum ne-am inteles in ziua precedenta, va voi trimite prin curieri o cantitate de resurse rezonabila. Intrucat conacul dumneavoastra este la distanta de 8 ore de mers, o sa imi permit sa va trimit restul de resurse pe primul sat, in zona veche, mai aproape de fermele mele de resurse. Cu consideratie, al dumneavoastra…”
Poirot ramase o clipa pe ganduri. Apoi se duse la biroul scoase de acolo doua coli de hartie alba:
Pe prima scrise :
“Sir Cape Town, apreciez gestul, multumesc pentru resurse, sunt binevenite si cu prima ocazie o sa vi le returnez. Al dumneavoastra, Sir Poirot.
Al doilea era la fel de scurt:
“Domnule, am inteles ca doriti sa cedati contul. Domnisoara Emila va perfecta actele, sunt gata sa preiau afacerea si tin sa va multumesc pentru sprijin si incredere. Hercule Poirot”
-Descarcam?, astepta intendentul ordinul.
-Mda.. raspunse Poirot.. descarci si incarci absolut tot ce au adus si pleci cu transportul pe primul sat. Acolo vor mai veni ceva resurse, asa cred. Bagi totul, absolut totul in cazarma.
-Si colonistii?
-Fara colonisti.
De cand era slujitor pe travian, intendentului nu ii mai fu dat sa vada asa decizii. Il privi mirat pe Poirot si crezi ca nu a inteles bine ordinul. Asadar repeta:
-Si colonistii?
-Fara colonisti. Am de gand sa ii returnez resursele domnului Cape Town, ca un gentlemen, doar ca sub… cum sa zic sa ma intelegi… sub alta forma. Ai inteles? Acum du-te si fa cum am poruncit. Si.. ai aici doua plicuri, le pui la posta imediat.
-Yes, sir!
Servitoarea se ivi, cu sortul alb, puternic apretat, tinand tava cu micul dejun si cafeaua domnului Poirot.
-Serviti aici sau…
-Aici.

-Sa mai aduc si miere de albine?
-Suficient. Liber amandoi, zise Poirot, si cei doi intelesesera ca stapanul doreste sa fie singur.
Poirot se aseza la masa, isi unse paine cu untul prospat, putina sunca deasupa. Musca o gura, mestecand incet, savurand aroma painii de casa. Ii aducea aminte de vremurile din copilarie. Copilaria din real life.
Apoi desfacu sticluta de la Emilia, o turna in cafeaua amara, amesteca bine cu lingurita de argint si bau pana la fund toata ceasca.
Pe peretele din spate, un orologiu ciudat incepu sa ticaie: Contul va fi şters in 71:59:59
Babettu
Va urma

11/01/2010 Posted by | POVESTI ROX9 | | 19 comentarii

Hercule Poirot IV

Ridicand usor borul palariei, in semn de bun ramas, Poirot spune pe un ton neutru:
-Sir, Cape Town, ma bucur ca am avut placerea sa va cunosc. Va astept cu despagubirea promisa pentru dauna pe care mi-ati facut-o. Nu vreau sa ne vedem la tribunal. Ar fi dezonorant pentru amandoi.
-Nu se va ajunge acolo. Sir. Suntem amandoi niste gentlemeni!
Poirot , considerand ca nu mai avea nimic de impartit cu aventurierul catapultor, facu stanga imprejur si o lua spre conacul lui de pe crooper. Soarele statea sa apuna si un vant rece il facu sa isi ridice reverul vestonului. Simti cateva picaturi de ploaie pe obraz. Se uite spre cer. Nori grosi se adunau deasupra sudului aflat parca mai mult ca niciodata in dezechilibru si anarhie. Vin vremuri grele, gandi. Dar am trecut prin multe. Si niciodata, dar niciodata nu a fost sa fiu dat de rusine. O batalie pierduta aici si acum, prevesteste un mare razboi catigat de mine in viitor. Chit ca va fi unul al meu, personal. Intra in casa, isi lasa bastonul isi scoase manusile din piee negara si se grabi sa aprinda focul in semineu. Se invartea parca putin dezorientat in sufrageria ce prea parea mare pentru un singur om.
– Ia sa imi fac un ceai. E trecut de ora cinci. Da,un ceai! Asta o sa ma ajute sa ma concentrez mai bine, isi spuse lui insusi.

Puse ceainicul sa incalzeasca apa pentru ceai. Greu la mosie cu putini slujbasi, care mai vor si zile libere. Asa e mereu la inceput de server. Nu trecu mult si se intoarse langa semineu cu o ceasca mare de ceai negru si sa lasa in fotoliul lui. Prefra sa nu aprinda luminile, ci sa stea doar in limina focului. Calda si relaxanta. Grea zi a avut. Multe evenimente, unele mai ciudate decat altele. Tresari cand telefonul incepu sa sune, destul de strident in linistea serii. Poirot raspune. Era Reginae
-Poirot, ce ai patit? Am vazut la adunare raportul de razboi si am vazut ca iarasi ai fost catapultat de Cape Town. Este inadmisibil. O sa ma plang superiorilor de pe server/
-Ma tem , stimata domnita, ca tocmai superiorii au ordonat avest macel. Nu va obositi. Veti face degeaba drumurile si apoi, nu merit eu atata cinste. Sunt un player de rand.
-Eu si pentru ultimul player din alianta ma bat. Nu ar fi nici o favoare. Dar pentru un jucator valoros, cu atat mai mult as aface asta.
-Nu, acum chiar nu are rost. Si nu stau eu nici in contul Hercule Poirot, nici in satele demolate. Voi iesi din alinata, ca sa nu va fac probleme. voi continua jocul pe cont propriu.
-Sir Poirot, nu trebuie sa recurgeti la asta. Va voi sutine oricat de mult.
-Nu, e o chestiune de onoare. Voi iesi din alianta, e decizie luata de mine. Voi merge singur mai departe, repet. Nu vreau sa va periclitez in vreun fel onoarea.
-Poate vreti sa reveniti in alinata Bristenei? Am inteles ca va cunoaoteti bine.
-Un fel de a zice. Nu am jucat pe rox de ani de zile sau pe servere normale. A fost.. cum sa va zic… sarcina de serviciu. Intre timp m-am pensionat, si auzind pe forum ca vrea sa faca o echipa noua si independenta am zis, hai sa mai fac o incercare. Fata chiar imi placea, ca om vreau sa zic, ca moderator. Ca jucator de trvian nu am avut onoarea pana acum. Din nefericire a fost sa ma lovesc din primele zile de intrigile si can-can-urile de care fugisem acum 5 roxuri. Iar alianta Bristenei parca nu mai avea nici un fel de carmaci. Ce as fi putut face ca sa imi continui jocul, decat sa imi gasesc o alta familie?. Ati fost singura care mi-a deschis usa, si asta nu voi uita niciodata. Dar restul lumii rox9 este o mare dezamagire pentru mine.
-Va inselati, sir Poirot. E si asta o lume cu bune si rele, a fost nesansa sa nimeriti pur si simplu intr-o tabara incomoda. Ghinion. De unde sa fi stiut ce e aici, de vreme ce ati lipsiti atat de mult. E ca si cum ati fi plecat din tara de 4 generatii. Roxul poate fi extrem de amuzant si captivant, va asigur ca am destule roxuri la activ. Distractia ti-o faci si singur. Uneori visez.. sa nu radeti~… ca o sa ii atac WW-ul lui Emil cu toti scutierii si druidierii facuti in 4 luni de zile. E un vis… insa nu voi sti nicicand daca nu voi face nebunia asta odata si odata.Dar va fi nebunia mea, pe munca mea, pe goldul meu.
-Eu am alt vis acum, dar… imi permit sa il transform mai intai in realitate si mai apoi sa vorbesc despre el. Credeti ca as putea avea o intreverede cu domnia ta la o cana de ceai aceste zile? Nu de alta, dar peretii au urechi.
-Cu siguranta, sir. O sa va anunt eu vizita in urmatoarele zile. Aveti grija de dumneavoastra.
-Cu siguranta, lady.
Puse receptorul in furca aurita si mai sorbi o gura din ceaiul aburind, cand pe masuta, dadu cu ochii de sticluta lasata de Emilia. O lua, isi puse ochelarii si o studie mai indeaproape. O eticheta mica, in josul flaconului avea o iscriptie scrisa caligrafic, probabil chiar de mana frumoasei vizitatoare : delete cont.

Babettu
Va urma

10/29/2010 Posted by | POVESTI ROX9 | | 10 comentarii

Hercule Poirot III

Poirot aduna colonistii, care oricum erau in orice moment gata la ordin, si pornira toti patru la drum, spre est. Cale de vreo 2 ore si ceva. Nimeni nu scotea nici un cuvant. Desi era spre amiaza, soarele era destul de zgarcit. Padurile de foioase se insirau in palcuri, cu frunze inca verzi dar mirosind a toamna umeda, englezeasca. Oazele de grau, cu brazdele rasturnate dupa arat, prevesteau insa recolte bune si profitabile. 100%.
-Aici opriti, spuse Poirot. Pe acest loc incepeti sa claditi sat de sustinere. Si fiti cu ochii pe crooperul de 15 de langa voi. Maine voi trimite alti colonisti cu care o sa cooperati cat de bine posibil
-Ok, sir! Am inteles.
Hercule Poirot era din ce in ce mai circumspect. O lua pe jos, inspre o culme apropiata, o veche mina de lut. Avea nevoie de putina singuratate si trebuia sa isi adune gandurile. Emila Popescu.. Emila sau Emilia? Incantatoare femeie, hotarata.. ciudat personaj. Oare sa aiba incredere in ea? Lucrurile care par perfecte ascund de multe ori capcane. Ajunse usor gafaind, nu mai era chiar june, dar totusi inviorat de putina miscare, intr-un loc de unde se putea vedea cale de 30 de patrate. Destul de departe crooperul nou al lui Cape Town parea sa prospere.
-Curios sunt ce armata va scoate copilandrul asta pana la final de server. O sa fiu cu ochii pe el, sa vad, e numai gura de el sau e meserias cum se da?. Are tot ce ii trebuie, loc berechet, oaze, poate si gold, sponsori buni si pe Nosferatu sfetnic. Ar trebui sa iasa ceva. Eu nu am altceva de facut decat sa astept. Poate sangele meu nu fierbe ca al lui, dar mintea mea e desigur mai coapta si experinata unuia ca mine e alta. Aici, in travian, catapultele decid doar pe jumatate razboiul. Cealata jumatate este a celor intelepti si experimentati.

Astapta precum o felina la panda, sa vada daca prezicerile Emiliei se adeveresc. Colonistii ridicara deja 2 nivele la primarie si incepusera sa traga tare le hambar, cand dinspre satul lui Cape Town vazu infanteria aliniata de atac si catapultele in spate. Cape Town, calare, cu coiful de erou pe cap era in fruntea oastei si dadu comnada fara sa clipeasca:.
-catapulte: tinta 165/-226! Incarcat!
Nu se poate, isi spuse Poirot. Asta e nebunie curata. E chiar noul meu sat, ce gentlmenn ar face asa ceva altuia? O lua inspre acolo, desi stia ca inevitabilul avea sa se prodica inainte de a mai putea face vreo manevra diplomatica.
-Sir Cope Town, opreste-te!.. incerca sa strige din departare, dar bubuitul catapultelor ii acoperi deja galsul. Se uita in urma, doar fum, praf si pulbere mai era din fostul sat, colonistii si cei cativa muncitori abea angajati, zaceau morti, sfartecati in bucati de schije, de nerecunoscut printre moloz.
-Sir Cope Town.. ce a fost asta? Parca mi se promisese liniste daca ma mut.
-Aha, stiti vorbi si romaneste acum? parca erati strain! Imi pare rau.V-ati mutat prea in coasta mea, pe un crooper de 100%. Nu e de nasul dumneavoasra, sir. Sa avem pardon, zona asta o sa fie colonizata de cativa amici buni. Mai la sud sunt croopere de 25%. Acolo v-a fost facuta o repartitie. Nu ati mers colo, nu ati respectat indicatiile noaste, v-ati asumat riscul!
-Eu cred ca e loc pentru toti, si apoi, legea primului venit nu mai este in vigoare?
-Nosferatu a abrogat-o de acum 2 ore. De azi se fac rezervari.
-Aha. Atunci, as putea cere despagubiri pentru pagube de razboi? Cred ca mi se cuvin.
-Asta.. ramane de vazut. Dar din partea mea vei primi ceva resurse. Ca sa te muti unde iti spun eu. Altfel… iar pac, pac.. Nu am nevoie sa am in coaste pe cineva incomod. Sa ma trezesc atacat cand mi-o fi lumea mai draga.
-Mda… spune soptit Poirot… prietenii si dusmanii ti-i faci… nu vin ei de nicaieri. Dupa ce mi-ai catapulatat la rand 2 sate, cred si eu ca ti-i frica de ce va fi in viitor, ca nu se termina maine roxul!
Emilia avusese dreptate. Lui Poirot nu ii ramanea decat sa se intoarca la conac si sa ia in sfarsit o hotarare.

/ Babettu
Va urma

10/27/2010 Posted by | POVESTI ROX9 | | 10 comentarii

Hercule Poirot (II)

Hercule Poirot, a doua zi dis de dimineata, inca nu se ridicase bine ceata de pe dealuri, iesi sa inspecteze teritoriul. Sigur acolo era un indiciu care ii scapase. Colonistii erau lasati pe moment in asteptare. Voia sa vada cu ochii lui satul unde sa ii trimita. Deschise deci usa si pe jos, vazu cazand un bilet. Il ridica precaut. Se uita in dreapta, in stanga, nici tipenie de om.
-O fi aici de cu nopate pus,cine stie?
Il deschise si citi:

“Toata tevatura asta de 2 bani e din cauza ca tu ai ales din nou tabara gresit si nu stii cum sa te fofilezi.
asa cum ai facut si pe celalalt server unde am jucat 1 an de zile. vrei sa-i explic in locul tau lui Babettu ce mare potential ai ca jucator de travian? ma refer la adevar,nu la gogosile pe care i le-ai turnat,ca am auzit de la ea ca te-ai laudat cu hammere peste tot unde ai jucat… buna gluma ) Cat vei sta in KNIGHTS le vei periclita si lor orice spernata de pace cu noi! Mai bine dispari ori iesi de sub jurisdictia Reginaei.”

Se intoarse inapoi in biroul lui de detectiv. Studie scrisul cu lupa. Presara apoi praf de talc. Gasi amprente. Stia ale cui sunt fara sa mai compare cu clasorul lui de amprente : Nosferatu. Biletul era scris de Nosferatul si in termeni nu prea prietenosi. Se aseza in fotoliul lui din piele, inchise o clipa ochii sa se poata concentra. Cei din Hell nu il vor ca prieten, asta e clar. Nu il vor deloc. De ce? De ce sa te temi de un om care nu a dovedit niciodata pe nici un server, cu nici o armata, nimic? Hi, hi, hi…. Desigur ca eu, Hercule,sunt un pericol. Si se tem de mine. Altfel nu mi-ar mai purta grija. Sunt sigur aici unde stau acum, pe acest crooper e inca un loc nesigur. Promisiunile lor sunt o capcana. Trebuie sa gandesc repede, sa fiu cu o mutare inaintea lor.
Deodata, auzi clopotelul de la usa de intrare. Slujnica avea zi libera, asa ca se duse el sa deschida. In prag, o cuconita superba, blonda, cu carliontii iesind de sub o palariuta neagra, cocheta. Purta o rochie din catifea neagra si dantela visinie, in asorteu cu manusile si umbrela. Un mantou din vizon ii cadea peste umeri, tinandu-i de cald in dimineata de toamna.
-Hallo! Your are Mr. Hercule Poirot? The famous detective?
-Da, eu sunt, vorbesc perfect romaneste.
-Dar pe profil scrieti la descriere” Foreign player. Please send your messages in englishTthank you!” asa ca m-am confomat regulior casei.
-Domnita, asta e mesaj pentru amuzamentul meu. Si poate pentru ca sa fiu lasat in pace. Ori sa vad engleza de balta a altora. De pe comx mi se trage. Cu cine am onoarea?
-Emila Popescu.
-Ne-am mai cunoascut?
-Nu, dar am citit pe blog povestea. Vin sa va propun o afacere.
-O afacere?
-Exact, profitabila pentru ambele parti.
-Asa ceva nu exista. Dar intrati, sa nu stam aici, in pragul usii. Ce nepoliticos pot sa fiu!
Amandoi intrara si se asezara in antreul casei, pe doua fotoli spatioase in fata unei mici masute din lemn de nuc stil frantusesc de secol XVIII.
-Asadar.., incepu Poirot.. despre ce este vorba?
-Despre afaceri.
-Si cine imi propune afacerea?
-Un jucator din Farmers. 5 sate. Gold. Nu mai are timp de joc, probleme in real life. Neprevazute. M-a insarcinat sa ii gasesc un jucator serios si motivat. Farmersul duce lipsa de jucatori buni, asa ca acum suntem in plina capanie de racolare. Si am citit anuntul dat de Babettu. Cred ca sunteti omul perfect. Aveti nevoie de o echipa care va vrea si sa va apreciaza munca? Noi avem nevoie de un om care sa traga la caruta noastra? Ce ziceti?
-Imi dati timp de gandire? Mai intai puneti-ma sitter pe acel cont, pana nu ma asigur ca e asa cum vreau eu, nu semnez nici un act .
-Veti semna. Oferta mai buna nu veti gasi. Aici se vede ca deranjati pe multi. Daca e sa deranjati, e mai fair-play sa ii deranjati in numele prietenilor lor vechi din Farmers.- si femeia incepu sa rada cu pofta, dezgolindu-si dintii superbi.
-Imi trebuie timp de gandire, am colonistii gata sa fondeze un sat nou aici.
-Aici si catapulele sunt pregatite sa ve demoleze orice sat nou fondat. Cate experinate din astea veti avea nevoie sa sa ne acceptati oferta?
-Hmmm.. macar odata ii trimit, si daca si de data asta satul imi va fi demolat, o sa va caut. Imi dati o adresa?
-Nu, scrieti direct contului unde veti prelua afacerea. Eu sunt un simplu intermediar. Lucrez pentru serviciile secrete unite M&F. Aha.. inca ceva. Am aici.. si isi scotoci in geanata… am aici o sticluta , o potiune magica. Daca va hotarati, nu ezitati, ok?Si, intinzandu-i lui Poirot sticluta se ridica pregatindu-se sa plece.

-Bine domnita. Acum nu pot sa hotarasc nimic. Mai este si Reginae care mi-a oferit ospitalitate si cu care trebuie sa am o intrevere. e o decizie mai grea decat pare la prima vedere.
-Nici o graba. Mai sunt 4 luni pana la marea finala. Dar daca ne iese pasienta, vom numi poate un ww Hercule Poirot. Cine stie?

/babettu
-va urma-

10/25/2010 Posted by | POVESTI ROX9 | | 16 comentarii