Hercule Poirot V

Poirot isi strecura picioarele in papucii de casa. Se indrepta spre fereastra. O dimineata de toamna cu ceata groasa si destul de friguroasa. Isi puse pe el halatul gros, matlasat si cobori infrigurat in sufragerie. Servitoarea aprinsese deja focul dar aerul din incapere inca ramasese rece. Femeia lipsea, se dusese mai mult ca sigur la ferma invecinata dupa croop proaspat. Se apropie de semineu, sa se dezmorteasca, cand auzi in curte claxonul golagios al baiatului ce impartea ziarele. Deschise usa si ridica presa. Ziarul de Travian. Se intoarse langa foc si in asteptarea micului dejun rasfoi filele ziarului de dimineata. Pe prima pagina, de doua schioape : FUZIUNE IN SE. Citi: dupa o sedinta intre liderii marilor puteri sudiste, patru dintre cei mai influienti jucatori ai sud-estului, au demarat actiuni care sa duca la unificarea cadranului . Deocamdata nu se stie care dintre aliante vor fi acceptate si care vor fi conditiile, precum ce denumire va avea noua meta-alianta. Alt titlu: N-E RAMANE IN SECESIUNE. Parcurse si asta. Editorialui cafelele lui nixon il lasa la urma, asa facea mereu. De obicei il bine dispunea si ii dadea un subiect de meditatie. Despre aroganta, azi.
-Da, da… isi spuse.. aroganta. Mama desertaciunilor.
Isi aprinse meticulos pipa, si nici nu apuca sa isi savureze primul fum cand intendentul dadu buzna, agitat:
-Sir Poirot! Sir Poirot!
-Ce este?
-La poarta sunt 4 negutaroti, spun ca au vorba numai cu dumneavosatra. Au si o scrisoare. Uitati!
Poirot desfacu misiva. Era de la Cape Town:
“Sir, dupa cum ne-am inteles in ziua precedenta, va voi trimite prin curieri o cantitate de resurse rezonabila. Intrucat conacul dumneavoastra este la distanta de 8 ore de mers, o sa imi permit sa va trimit restul de resurse pe primul sat, in zona veche, mai aproape de fermele mele de resurse. Cu consideratie, al dumneavoastra…”
Poirot ramase o clipa pe ganduri. Apoi se duse la biroul scoase de acolo doua coli de hartie alba:
Pe prima scrise :
“Sir Cape Town, apreciez gestul, multumesc pentru resurse, sunt binevenite si cu prima ocazie o sa vi le returnez. Al dumneavoastra, Sir Poirot.
Al doilea era la fel de scurt:
“Domnule, am inteles ca doriti sa cedati contul. Domnisoara Emila va perfecta actele, sunt gata sa preiau afacerea si tin sa va multumesc pentru sprijin si incredere. Hercule Poirot”
-Descarcam?, astepta intendentul ordinul.
-Mda.. raspunse Poirot.. descarci si incarci absolut tot ce au adus si pleci cu transportul pe primul sat. Acolo vor mai veni ceva resurse, asa cred. Bagi totul, absolut totul in cazarma.
-Si colonistii?
-Fara colonisti.
De cand era slujitor pe travian, intendentului nu ii mai fu dat sa vada asa decizii. Il privi mirat pe Poirot si crezi ca nu a inteles bine ordinul. Asadar repeta:
-Si colonistii?
-Fara colonisti. Am de gand sa ii returnez resursele domnului Cape Town, ca un gentlemen, doar ca sub… cum sa zic sa ma intelegi… sub alta forma. Ai inteles? Acum du-te si fa cum am poruncit. Si.. ai aici doua plicuri, le pui la posta imediat.
-Yes, sir!
Servitoarea se ivi, cu sortul alb, puternic apretat, tinand tava cu micul dejun si cafeaua domnului Poirot.
-Serviti aici sau…
-Aici.

-Sa mai aduc si miere de albine?
-Suficient. Liber amandoi, zise Poirot, si cei doi intelesesera ca stapanul doreste sa fie singur.
Poirot se aseza la masa, isi unse paine cu untul prospat, putina sunca deasupa. Musca o gura, mestecand incet, savurand aroma painii de casa. Ii aducea aminte de vremurile din copilarie. Copilaria din real life.
Apoi desfacu sticluta de la Emilia, o turna in cafeaua amara, amesteca bine cu lingurita de argint si bau pana la fund toata ceasca.
Pe peretele din spate, un orologiu ciudat incepu sa ticaie: Contul va fi şters in 71:59:59
Babettu
Va urma