Babettu versus nixon

travian WordPress.com weblog

makay! si trupa estului vs raptoe

10/01/2009 Posted by | DE-ALE TRAVIANULUI | | Lasă un comentariu

poveste noua despre cele vechi

Marele Traian în uniforma lui de teuton mă întâmpină de cum trec de palisadă. Un fel de a-i spune palisadă, pentru că nu a mai rămas din ea după atacul cu berbeci decât o adunătură de bulgări de pămînt.
-Oh…Babettule, credeam că ai murit. Nu mai aveam vești despre tine de câteva zile. Fără poveștile tale serile ne-au fost cam seci.
-Ei… lasă acum poveștile…
Caii noștri prind a se adulmeca unul pe celălat. Strunesc mai bine hamurile și încerc să îmi liniștesc iapa cu câteva bătăi ușoare peste coamă. Satul lui Ahille este devastat în întregime. Iarba și pietrele sunt de culoarea vișinei putrede.
-A fost măcel mare, nu-i așa? Cine?
Traian scoate de la piept un sul din piele și mi-l întinde. Este un travilog. Mă uit îngrozită la raportul luptei încheiate nu de mult.
-Executorii lui giurcu. Mai bine de 50 000. Cu 10 000 de teutoni și berbeci pe deasupra lor. Târziu după mezul nopții. Au murit eroii noștri trimiși în misiune și eroul lui Ahille deopotrivă. Al lui giurcu a scăpat cu viață ca prin minune. De la noi nici un supraviețuitor. Noroc că nu au atacat cu catapultele.
-Nu încă..
-Da, nu încă. Tot ce se poate să mai trimită azi atacuri peste sate cu catașuri. Au dat clean peste noapte și acum, că apărarea noastră este pusă la pământ, vor veni sa nivelze ceva sate. Am dat prea tărziu alarma, întăririle au ajuns după măcel….
-Se mai întâmplă, cred că mulți nu mai erau online la ora aceea. Lasă, Traiane Eliții o caută cu lumânarea dar o să dea de dracu cu noi. Ahille cum suportă?
-Are o săgeată în umărul stâng. E în cortul lui cu vraciul satului. I-a dat fel de fel de ierburi să îi mai treacă durerile. Spune că se va reface și până diseară va fi iarași călare pe cal.
-Și Wright?
-Mona e cu el, dar a pierdut și ea toată defensiva și eroul, ca și noi.
-Trebuie să stau de vorbă cu el deîndată.
-Lasă-l să își mai revină.
-Nu, Traiane, am un mesaj de la nixon și cred că este ceva extrem de important.
Descălecăm amândoi, lăsăm caii la adăpat și o luăm la pas înspre cortul de pe câmpul de luptă al împăratului nostru. Perdelele trase, nici un paznic prin prejmă, au murit până la ultimul. Ahille nu făcuse nici un upgrage la spioni, oricum ar fi fost un lucru inutil. Cine se mai apără cu spionii? Ahille stă cu ochii închiși, de parcă ar dormi, întins pe un pat din scăduri și acoperit cu o pile mare de urs carpatin. Are frisoane. Mona îi schimbă din când în când compresele de pe frunte. Unul dintre vraci fierbe într-un ceaun niște ierburi. Miroase a pelin și a flori de gălbenele. Ne apropiem de el încet, fără zgomot, aproape ținîndu-ne răsuflarea. Mona pune prevăzătoare un deget la gură făcându-ne semn să nu vorbim. Nici unul dintre noi nu știe prea bine ce vom face. Ahille este pe moarte, satele lui au fost pârjolite, am rămas fără armată. Moralul alianței pare în mare cumpănă. Ne-au lovit unde ne doare cel mai tare. Mona este de-a dreptul devastată. Nici măcar lacrimi nu are, atăt de mult suferă. În toamnă urmau să facă nuntă. Acum nimic din visele lor nu a mai rămas, eliții au dat de pământ cu tot. Vraciul răstoarnă fiertura într-o batistă. Strecoară ceaiul într-o ulcică și pune în el miere de albine. Taie în patru un măr rumen și îl pune și pe el acolo, acoperind vasul cu o strachină de lut, ca să își desăvârșească opera. Stoarce bine batista, până nu se mai scurge din ea nimic. O deface, răsfirând cu fârful degetelor ierburile, apoi reîmpăturește totul, făcînd o prișniță fiebinte. Se apropie de împărat.
-Să nu te sperii, împărate, spune el dând la o parte pielea de urs. O să trebuiască să suporți asta. Căldura va trage săgeata din umăr cu toată otrava din ea și cu toată mizeria.
Ahile deschide ochii. Pare să nu îl afecteze prea mult manevra vraciului. Abea acum ne vede.
-Babettule, nu ai murit. Unde naiba ai fost?
– Am fost la Nixon, cum m-ai trimis.
-Si?
-nixon vrea pace cu noi și negocieri. Spune că eliții au întins prea tare coarda de data asta.
-Ce veste bună mi-ai adus, Babettule, iar eu nu am cu ce să te răsplătesc.
-Nu am nevoie de nici un fel de răsplată, împărate. Astăzi ești așteptat în capitala lui Mami, în orașul Qween. Ce vom face? Nixon și generalii lui te așteaptă peste cîteva ceasuri acolo să semnezi tratatul cu NE-Force.
-Ce zici, Mona, oare putem?Qween e la o aruncătură de băț de aici.
Tânăra nu spune nimic, schițează doar un zâmbet. Pune măna stângă peste umărul bărbatului ei, apăsând bine spăgeata între arătător și mijlociu, iar cu drepta o rupe trosssc…ca pe o surcică. Își dezleagă năframa și-i înfășoară cu ea umărul umflat.
-Lăsați-mă să îl pregătesc.
Vraciul bombăne a dezaprobare și iese din cort. Ieșim și noi, în tăcere. Afară x-trem tocmai se apropia de cortul de luptă. Este în uniformă de legionar roman. Nu a reușit să își reîntremeze herghelia după luptă. A venit pe jos până la noi. Sandalele îi sunt pline de praf, Sabia îi este băgată în teacă. În spatele ei, un noob roman abea ieșit din cazarmă, îi duce scutul.
-Mergi la popotă și spune-le să pregătească cinci porții de croop, îi dă ordin Traian noobului.
-Îndată, îndată vin cu merindele, îi răspunde baiatul, luând pasul mai repede spre popotă.
-Crezi…încerc eu să spun ceva.
-Nu mai credem, Babettule, începând din acest moment totul sau nimic. Ori noi, ori ei, dar toți K1. Se uită la x-trem, îi ia măna și i-o sărută.
-Draga mea. Ce mă bucur că ai venit și tu, că suntem împreună.
-Până când moartea ne va despărți, șoptește ea.
Cât am lipsit eu, multe s-or fi întâmplat și vitejii lui Traian multe isprăvi or fi făcut, pentru că în pieptul lui, abea acum observ medalia top 9 jefuitori. Sub ea este scris cu litere mici:

“Asta ca sa va arat ca pot….nu mai vreau alta…

dedicata pt x-trem, iubirea vietii mele, cel mai bun sitter

KNIGHTS FOREVER !!!”

Ufff, dacă în travian nu ar fi și astfel de momente ar fi plictisitor. Ori chiar imposibil. Ar fi degeaba.
Babettu
http://www.radikal.ru”>

10/01/2009 Posted by | POVESTILE rox6 | | 3 comentarii

scena de familie cu leopard

MM Neatza Camarazi01.10.0910:54:45
Gata cafeaua?

Fenomenal intra grabit:
– nixoane, ai o cafea? Am venit sa-ti cer o parere.
– Desigur. Zii problema.
– Ieri la ambuscadele alea, un senator era sa ne scape. Fugise in padure. L-am urmarit cu paladinii, dar am ajuns prea tarziu. Un animal ciudat il omorase deja. Arata ca o puma mai mare. Dar era alb complet. Are cea mai frumoasa blana pe care am vazut-o.
– Probabil un leopard de zapada, zic. Sunt foarte rari. Deosebit de pretiosi. Ocrotiti, iti dai seama…
– Da. Si m-am gandit sa-l vanez sa-i fac Reginei o haina din el. Asa ca azi noapte l-am prins.
– Pfff… ma minunez. Ai prins un leopard de zapada? Cum dracu?
– Niste carne de mistretz si o groapa. Nimic greu… Problema e ca este atat de frumos, incat nu mi-a venit sa-l omor. Asa ca l-am legat burduf si l-am adus pe sanie. E afara acum. M-am gandit ca poate Mami il vrea in viatza. Tu ce zici? Sa-l jupoi sau sa i-l dau viu? Deci… Cum sa fie?
– Pai avand in vedere ca e cadoul ei, asi zice sa o lasi sa decida singura. La urma urmei poti sa-l omori oricand… Am sa trimit un noob s-o cheme pe Mami. E doar la cateva parcele.
Pe usa intra doua femei. una e Wing-Girl si una parca… Pfff…
– Babettule tu esti?
– Ce mai zici nixoane? Ai o cafea? Pff… De mult nu ne-am vazut, nu? Scoate laptopul. Scot si eu pumnalul pe jumatate.
– Asa e ultima data eram la nivelul 90 al minunii, si ne uitam cum arde capitala ta. Plangeai ca la filmele indiene. Parca aliantza Nusicai ti-a demolat-o?
– Ah nu-mi adu aminte te rog. Scransneste Babettu din dinti. Femeile se aseaza si ne bem cafeaua asteptand sa apara Mami.
– Buna nixon, ai o cafea? Pfff… e Nusica. Intra grabita fara sa dea atentie. Se indreapta direct spre masina de espresso.
– Nusico feres… Prea tarziu. Babettu tranteste capacul si o pocneste cu laptopul in coaste. Femeile se incaiera, trantindu-se pe podea. Hainele se rup dezvelind frumuseti nebanuite…
– 50 de resurse pe Babettu, zice Fenomenal.
– Merge, zic. Hai Nusico!
– Hai Babettu, zbiara Wing-Girl. Arata-i ce poate un knight.
– Hai Nusico! Da-i la pateu!
– Ce e scandalul asta? Striga Mami din usa. Opriti-va imediat! Bataia inceteaza. Eu si Fenomenal suntem nemultumiti.
– Ati innebunit doamnelor? Suntem aliati. Ce exemple dati noobilor?
– Mami, hai pana afara. Zice Fenomenal. Ti-am adus un cadou. Iesim cu totii. Fenomenal trage blanurile in care era invelit animalul. Pff… Intr-adevar e un leopard de zapada. Superb.
http://www.radikal.ru”>
Maraie nemultumit. Mami scoate pumnalul si se apropie. Din doua miscari taie sforile care-l tineau. Animalul sare brusc in picioare. Toti punem mana pe arme preventiv. Felina miorlaie ragusit si ranjeste aratandu-si coltii.
– Usurel, zice Regina. Intinde mana si il mangaie. Ochii ei verzi privesc in ochii bestiei. Animalul lasa urechile pe spate supus.
– Esti un pisoi cuminte, nu-i asa? Rade Regina. Leopardul cel alb ii linge mana. Mi se pare mie sau toarce?
– Fenomenal?
– My Queen?
– Am sa-ti trimit o resursa pentru el. Ca sa-mi fie sanatos. Data viitoare vreau un urs polar… Regina porneste pe jos spre poarta. Leopardul alearga in jurul ei prin zapada. Pare fericit.
– Pff… Unde dracu gasesc un urs polar? Se plange Fenomenal.
– Poate la urmatoarea ambuscada? hi, hi… Sau ai putea sa-l vopsesti pe al lui Bis…

MNFBWY!

/nixon

10/01/2009 Posted by | NIXON CAFEE | | 4 comentarii

1 octombrie

Fiecaruia ii place sa auda adevarul. In special despre altii.

10/01/2009 Posted by | SFATUL ZILEI DE AZI | | Lasă un comentariu